Poezii despre lumină și minute, pagina 2
Marea dimineața
Permiteți-mi să mă opresc aici.
Permiteți-mi să privesc o vreme peisajul.
Albastrul strălucitor al mării dimineața, cerul fără nici un nor,
plaja aurie; toate încântătoare,
toate scăldate-n lumină.
Permiteți-mi să stau aici.
Permiteți-mi să pretind că văd toate aceste lucruri
(adevărul este că, pentru un minut, când m-am oprit, le-am văzut)
și nu obișnuitele mele vise zilnice,
amintirile mele, acele imagini de plăcere senzuală.
poezie de C.P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (VI)
Și iar se schimbă visul. Pribeagul s-a întors
Și-l văd pășind în fața altarului, la braț
Cu tânăra-i mireasa suavă. E frumoasă,
Dar nu ca steaua dalbă a tinereții lui,
Și iată cum, deodată, pe chipului lui apare
Aceeași tulburare ce l-a cutremurat,
Pe vremuri, în capela bătrână; pentru-o clipă,
Ca și atunci, noianul de gânduri tăinuit
I-acoperă obrazul și piere fără veste
Cum a venit, și iată-l în liniște rostind
Cuvintele cerute de legământ, dar glasul
Străin îi pare, totul se-nvârte-n jurul lui,
Nu vede nici ce este, nici ce-ar putea să fie,
Ci casa veche, sala familială, largă,
Odăile și locul și ceasul anumit,
El vede umbra, vede lumina cum coboară,
Prilejul care-l leagă de-acel suprem minut
Și-o vede pe femeia care i-a fost menită
Cum se strecoară iarăși umbrindu-i ziua. Dar
De ce, în astă clipa, i se-arătase iarăși?
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp plângând
am aruncat timpul pe fereastră
de azi nu mai există oră, nu mai există minut,
nu mai există secundă,
de azi nu mai există azi, mâine și ieri
umbrele se târăsc istovite
la picioarele unui Cronos plângând
prea luminat sunt de când am detronat timpul
fermentez în lumină ca o oază de trandafiri
și înmuguresc ca o primăvară eternă
pe rămășițele secundelor
ce-au chinuit curgerile cuvintelor
prin largile văi de cântec
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare albastru
Mă doare albastru,
depărtarea difuză
și frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenușii,
ieșind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
și cuiele bătute-n roata de noroc.
Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.
Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veche anecdotă irlandeză
Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâșmei, galbene ca niște petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un șoricel cenușiu
Și-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.
Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe dușumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceți încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a mai rămas
n-a mai rămas nimic
din nuanțele ce-mpodobeau lumina.
lucrurile s-au camuflat în galbenul pereților,
cuvintele s-au topit într-o rotire altfel,
în golul tot mai mare au coborât iluziile fără gravitație.
târziul umflat cu minute false
a stors lacrimi neputând să vorbească,
sunetele libere au plecat dincolo de ziduri.
am strâns neliniștea ce bântuia prin spațiu
și am clădit-o în muntele meu alb
îndurerându-mi tălpile
să nu poată găsi drumul ce duce spre tine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas
Darul tău dintr-un minut
Recunosc că m-a uimit,
"Ai prins" iute, ca la carte
Gândul meu dus cam departe.
Șoapta în adânc purtată,
Tainic netrecută-n faptă,
Energia-ncătușată,
Farul care luminează,
Acel cuget în speranță,
Numai tu îi dărui viață.
Prin mirare răsădești,
Ori uimești și nu-n zadar,
Profil fizic cu moral.
Ai un incredibil har!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artist în minerit...
Bat găuri douăzeci și două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta-nțeleg eu minerit!
Dar iată șutul a trecut
Și luna este la sfârșit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depășit.
În urma ta betonul se așterne
În drepte și curbe nesfârșit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Și-n colțul gurii, un zâmbet ți-a-nflorit.
Din nou ești sus cu colivia
Și soarele îți spune: Bun sosit!
Ți-e tot mai dragă meseria
Căci ești artist în minerit!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte târzie
Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în cețuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Și... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenția de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistența dă roade.
03 și 25 de minute
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Neliniște și somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și minute, adresa este: