Poezii despre lumină și minute
poezii despre lumină și minute.
Lumina Soarelui în grădină
Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară și mai rece
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu stingi lumina,
sincer îți spun,
mi-e teamă
de întunericul
din gândurile tale...
Lasă-mi
un minut de liniște,
să pot adormi
această durere,
să pot smulge din inimă,
timpul nostru...
Fără să vrem,
mergem înainte.
Înaintea noastră...
e moartea...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea numelui
Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârșit.
Sfârșitul naște începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea știută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat și vindecarea.
Am renunțat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru și divin
Veșnic mereu...
Amin.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două lumini
Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele țăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiți?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare știți?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele mele
iarna adoarme între buzele mele
crengi de brad îmi cad sub pleoape
eu le luminez cu lanterna
odată cu venirea dimineții.
cafeaua are gust de nectar
zăpada are 300
de metri
de minute
de pagini
eu tot nu mă pot decide dacă trandafirul
își va pierde astăzi toate petalele
sau dacă va mai rezista câteva ierni
în așteptarea supraviețuitorilor.
în jurul cănii
zboară gandurile poetului
așteptând un cuvânt de împăcare
dar eul meu lăuntric a murit mai devreme
și în urmă totul e gol
totul arde
lipsit de substanță.
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifestul eului poeti de la ora 1 și 46 de minute
Iar nu pot să dorm Cu toate că am numărat
o stea un om o pasăre Lumina sfâșiind noap
tea în două în trei în patru în cinci șamd până
la primul vis primul om prima femeie primul
copil prima bucurie primul necaz prima moar
te Se resetează condiția umană Dragă Kitty ai
văzut ce repede dăm înapoi în fața morții De
frică din respect din considerație Vrem la mama
Dar mama nu mai este
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și minute, adresa este: