Poezii despre lumină și prăpăstii, pagina 2
Oda soarelui
Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.
Când urci, adapi pământul cu sângele-ți ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigașe.
Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriașe.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisul din val
Eram obosiți
cînd am întins mîna
să cuprindem lumina
ce se îndepărta
din trupurile noastre antice
nu ne ajungeau degetele
să scriem pe nisip un castel
apoi... abisul din val
îl va lua cu el...
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simulatorul tăcerii
Poetul face economie de neființă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde șoapta adâncului
părerea de bine părerile de rău
Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvântului
dar lumina ei greutate nu are
poezie de Costel Zăgan din Caiete botoșănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
3
Vorbesc despre noi rimele ridurilor
Comuniune fraternă la frângerea pâinii
Propria goliciune
Misterios abis în sens invers
Indiscret paradox
În lumină și în moarte
Indiferent de morala creștină
Exigente umbre pe aorta concretă
Ești toate iubirile mele
Alienantă justificare.
poezie de Iulia Mindrean (12 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna neagra...
In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)
RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)
La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Și nicicând la viață nu va fi trezit.
Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Și-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranța-n Univers galactic.
De sfârșit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veșnicia luminată.
Să îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi presimți
Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare?
Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrățișat
de raze de lumină?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Negru e totul
Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînțeles, negru totul.
În abisul înghețat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranța îmi mănânc
Negru e totul.
Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aștept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.
poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și prăpăstii, adresa este: