lumină şi puls

Cântecul meu

Eşti uimitoare şi frumoasă,
Nu eşti nici floare, nici copac,
Ci mult mai mult decât atât,
Nu-i de mirare că te plac.

Eşti iubitoare, grijulie,
Din toată inima vibrezi
De fericire tu mă umpli
Şi ziua tu mi-o luminezi.

Ochii îţi sunt uluitori
Nu pot privi în altă parte
Sunt minunaţi şi strălucesc
De dimineaţă până-n noapte.

La tine-n braţe aş sta mereu
Fiindcă mă simt ca într-un pântec
Bătaia inimii ce-ascult
Este frumoasă ca un cântec.

poezie de Eric Pribyl, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu?

te ştiu,
de când lacrima dintâi a fiinţei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor

te ştiu...
îmi eşti glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieţii...

mai eşti...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...

poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agaţă-mi sufletul de tine...

Iubito, agaţă-mi sufletul de tine
şi fă-mi un adăpost din braţe,
să mă treci departe de întunericul morţii;
nu mă stinge cu lacrime fierbinţi
în catedrala sfinţilor răpuşi de piatră.
Şi cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrăţisându-mă din toate părţile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.

Îmbrăţişează-mă din toate părtile deodata
şi nalţă-mă cu o mişcare adâncă
în trupul ploii;
să-ţi plouă printre degete fiinţa mea din nefiinţă,
viaţa mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâşiaţi
şi a curs dinafară trupul meu în tine.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Nichita

In memoriam Nichita Stănescu

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu şoapte fierbinţi, spre a-mi ţipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În turle de rouă binevestitoare
timpul îşi reglează pulsul
pe frecvenţa zborului de îngeri
şi tămâie arsă pe jar de nemărginire.
Păsări cu aripi de aur smerit
vin din ceruri
să-mpletească aerului respirat
de mirarea Maicii Domnului
cunună din muguri de duh înveşnicitor.
Pe fruntea bucuriei picură
miere de lumină din prisaca primăverii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă

Invaţă s-asculţi ingerii nopţii,
Zbuciumul vântului
Si liniştea ploii....
invaţă s-asculţi glasul pământului,
Tăcerea cerului
Si freamătul zilei care vine.
Invaţă s-asculţi pe cel ce-ţi vorbeşte
Si este lângă tine....
Invaţă s-asculţi gândul care te urmăreşte
Ca umbra ta, in lumina soarelui.
Si nu uita,
Ascultând vei invăţa,
Să fii bun, modest si iertător,
Depăşind furtunile,
Stăpânind bătăile inimii
Si păstrând ritmul paşilor in timp.
Ascultă....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul [The soldier]

Dac-o să mor cumva, aşa gândiţi de mine:
Că pe-un ogor străin e o bucată
Ce veşnic Anglia va fi. Şi-acolo bine
Ţărâna mea mereu va sta-ngropată;
O pulbere ce-a fost de Anglia născută,
Ce i-a dat flori şi-alei să hoinărească;
De văi udată mult, de-al ei soare bătută,
Trup englezesc, suflare englezească.

Şi-acest suflet al meu, spălat de orice vină
Un puls, şi-atât, în mintea veşniciei
Va da 'napoi gândirile ei toate;
Şi sunete şi visul de lumină;
Şi râs şi ce-a fost drag prieteniei,
Sub cerul englezesc, cu bunătate.

poezie de Rupert Brooke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbite

ovaluri, ferestre fără ochi
se cască în orice loc
nu-mi înalţ privirea
s-ar izbi în adîncul de tunel orb
aud doar cerul zăngănindu-şi şuvoiul
de oase
şi înfigîndu-se în orbitele goale ale oraşului
în una din ele te-ai oprit
îţi flutură privirea peste oglinzi concave
ca nişte fîşii decupate
de pulsul tăios al razelor

curgerea dimineţii
plouînd rouă din cerul ca o duminică
a devenit puls sunînd strident
bătaia unei inimi metalice.
odată se filtra prin oglinzi deschise spre cer.
oglinzile s-au curbat în mine
lumina năvăleşte ţipătoare
încît se face gheaţă spartă în cioburi...

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă şi o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocoteşte trupul în lumină
şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subţire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micşorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te ştiu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieşită din râu,

Se vede printr-un ochi subţire de grâu
cum îmi luceşte părul înserat,
îţi bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişarea

Lasă-mă să-ţi preîntâmpin surâsul
ciocolata şi florile nu ţin
ştrengăreşte la spate, nu-ţi voi spune
urări convenţionale, mă voi furişa
umbrele noastre se vor suprapune astfel
încât lumina din orice unghi
le va proiecta pe muchia veşniciei.
Îţi voi cânta şoptit versul vântului din sud
scrijelit pe ţărmul tirenic al Mediteranei
în 2004 septembrie
îţi voi dărui respiraţia, pulsul, năzuinţele mele
atomii bezmetici şi umilinţa care mă va înălţa
îmbrăţişându-te, dizolvându-mă
în surâsul tău.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!