lumină şi puls

Lumina gestului

Sa punem în gesturi poezie.
Să trezim iubita
cu o floare
şi să-i strecurăm, cu gura,
o cireaşă,
hrănind
ce are ea tainic.

Sărută sideful osului ei de femeie
şi pulsul ce-ţi ştie numele,
dând clipei veşnicie.

Să punem în gesturi poezie
aşa cum
Dumnezeu a pus,
în noi,
lumina.

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

cu mâini
făcut-am
trup din lut
şi Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
şi somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 3

Sămânţa lunii-mi creşte întoarcerea-n ţărână,
Astrale pulsuri albe bat nopţi şi strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-aşează pe lumină,
Spre nefiinţa rece, umbre călătoresc.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir aer mumifiat

respir aer mumifiat
încoronat printre sfinţi
de femeile cernite-n busuioc şi mir

în gând ţes ghirlande de stele
împietrind zbuciumul în largul adâncului
cioburi de cuvinte trimit raze reci
în bezna tăiată de lumina inimii

scapără lumini pe încheietura mâinii
spălând coloşii de ceaţă din priviri îngustate

muzica pulsului e mânată pe tărâm necunoscut
devenim frumoşi în jocul de flăcări al iadului nestins.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda zborului

acest puls...
epuizat...
de canar
în voliera pieptului...
în trilurile lui
de spaimă...
ciocul lui,
moale,
în mei...
aripile-i îndurerate...
crescute din strămoşi-i,
vulturii
şi şoimii
păsării blânde...
cu ciocurile lor de pumnal...
aşteaptă lumina,
din nervii
de aur
ai marii colivii,
în care toate aşteptările

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu auzi...

tu nu auzi cum creşte floarea de cireş
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...

ne logodim pentru a nu ştiu câta oară
în catedrala din îmbrătişarea noastră
lumina zilei ne izbeşte
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...

îmi pare fiecare revedere început
suntem uşori ca două respiraţii
ca două idealuri care prind rădacină
în deşertul memoriei...

... şi-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
şi în ninsori de fluturi...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc de artificii pe Cerul Iubirii

Cu fiecare bătaie a Inimii
Şi cu-a sufletulu-mi vis
Catifeaua Cerului se brăzdează
Cu milioane de artificii
Scaparatoare de
Iubire şi Dor
Lumina stelelor le însoţeşte
Dar se stinge
În umbra norilor adunaţi sa fie
Spectatori
La feerica poveste
Scrisa pe Boltă
Nu stinge încă, Iubite, chibritul
Sau,
Chiar dacă o faci, sa ştii ca
Flacara aprinsă a devenit
Valvataia ce luminează şi
Zorile de zi şi
Apusurile de Soare
Dispărând doar cândva...,

[...] Citeşte tot

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Pe-o aripă strivită
îmi sprijin azi un gând,
o ceaţă izvorăşte
din visul aşteptat.
Ascult tacit ecoul
din trupul prea rănit
şi simt cum scade pulsul
cum seara s-a grăbit.
Încerc să mai adun un zâmbet
din pasul timpului grăbit
să-l pun un colier pe suflet
lumină pentru chipul
celui ce n-a venit.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!