Poezii despre lumină și seară, pagina 2
Chemând Umbrele
O lumânare e de-ajuns. Lumina ei blândă
e mult mai potrivită, va fi mai mult har
atunci când vin Umbrele, Umbrele Iubirii.
O lumânare e de-ajuns. În seara asta încăperea
nu trebuie luminată prea mult. În reverie adâncă,
cu inima deschisă, cu lumina aceea blândă
în această adâncă reverie voi plăsmui vise
pentru a chema Umbrele, Umbrele Iubirii.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre atâția îngeri
îngerul nostru emil a luat
la miezul nopții trecute un premiu
nobel pentru poezia de seară brumată citită
la lumina stelelor (?!) tivită
cu râderi cu plângeri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și plouă a soare
cu sprâncene de seară
și plouă a rădăcini
cu un soare
și plouă și se face din nou
lumină și seară.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a fost o zi... și-a fost o seară,
A fost o zi de primăvară,
Într-un parc, într-o grădină,
Plină de viață și lumină...
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linie rustică
Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.
Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furișat printre crengi, subțire.
O pleoapă ceața serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.
Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.
Numai morile, morile
nu-și mai tac plânsorile.
Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.
poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scânteia de viață
Din tot ce-a fost,
A mai rămas lumina serii
Și glasul disperarii
Lipit pe geam....
Trecut-au multe nopti de-atunci
Si ma trezesc in dimineti
Cu flori de gheata.
Ingenunchiata fiind
Îl rog pe Heraclit
Ca sa-mi aduca focul
Scânteia de viață.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantie, cerul
Norocul zilei era lumina
Unui pescăruș cu lacrimile pe aripi,
Mîhnirea ei, cînd apa durerii
Trece de pe aripă în ochiul de viață.
Cerul mantie vroia
Peste minunea acestei priviri a florii
Încă nechemate de trecerea unei stele.
Clipa neîncrederii în adîncuri,
Poate ploaia, poate seara ce vine...
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine de la sine
Gândirea vine de la sine,
Pe căi ascunse și străine,
Când n-ai chemat-o, fără știre
Pe firu-i nevăzut, subțire.
Și când o ceri nu-ntotdeauna
Și-arată raza-n flori ca luna,
Să țeasă cu argint, la vreme
Sufletul greu de crizanteme.
O cauți și ai vrea să cânte
În umbra viselor răsfrânte.
Și-n nici o zare nu tresare
Lumina serii gânditoare.
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pruncii mei
Sa pot scrie imne pentru tara
In genunchi in fiecare seara
La lumina lampii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi
Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și seară, adresa este: