Poezii despre lumina lunii și viață, pagina 2
Cerul și eu
Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra copilăriei
Am învățat să înot prin viață și totuși,
adesea mă înec în valurile dorului
ce nasc din vântul uitării, din depărtări,
dintre cripte de mult ruginite.
Vântul acesta,
din când în când își drege glasul
și șuieră în tivgă chemarea,
o țipă!
În piept îmi crește un înger
și inima-mi plesnește de lumina lui,
eu duh mă fac îndată și mă evapor
într-o oază doar de mine știută.
Acolo, seara, cântă vesel pitpalacul sus pe deal
și greierul, cu un ecou de pace, îl îngână;
acolo, în vale, cântă broasca la lumina lunii
și stau și-ascult, măi frați ai mei,
ascult cu inima - e simfonia lumii!
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt înainte în trei strofe
Dacă n-aș avea cuvinte, poate, n-aș putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naște cuvintele,
reflectând datele unei realități personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc așa, cumva profesional,
reușind fața nostimă, cu pistrui și gropițe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îți place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulțimii.
Viața asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere și dosnice ascunzișuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulți, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!
Degeaba!?
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia și nevasta
I EXPLICAȚIA
"Credeai că le știm pe toate," a spus ea," dar nu-i așa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubești. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristețe, cât de curând,
Prețul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârșitul fiecărei zile, cum bine știm,
Iar tăcerea, sfârșitul fiecărui cânt.
Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aș avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nțeleg și știu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:
Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ți fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deși, poate, cam târziu!"
[...] Citește tot
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra
O piatră, care se rostogolește de pe un vârf de munte,
în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc
sensul vieții. Ea sfârșește prin a se scufunda pentru a
deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.
Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile
timpului, dar și picăturile de ploaie. O piatră de râu
strălucește veselă în lumina soarelui, dar este
tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică
în lumina lunii și visătoare noaptea, în special
atunci când râul o îmbrățișează cu undele sale.
Această bucată de stâncă rămâne singură în
albia secată a râului mult timp pentru a reflecta
asupra propriei ei existențe. Ea este aceeași piatră
care se crapă, aceeași, care este zidită în altarul
pentru jertfă, sau așezată de Iisus în capul unghiului.
Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
De m-ai îmbrăca-n iubire, lupii s-ar opri din goană
Și le-aș îmblânzi nesațul cu sărutul tău de vineri,
În genunchi, te rog, iubite, pune-mă într-o icoană,
Să miros a iasomie la mirese și la gineri!
Lasă-mi vântul să-mi adie, peste sâni și peste pleoape!
Și să cred că mă mângâie, palma ta de zeu cuminte.
Adu-mi cerul și pâmântul, lângă mine, mai aproape,
Să-mi aleg, din universuri și din lutu-ți, noi veșminte!
Sunt frumoasa din Valhalla, goală sub lumina lunii,
Tu să mă privești o clipă, cât să îți pătrund în sânge,
Pune-mi borangic pe brațe, să culegem toți alunii,
Să mă-mbraci în frunza toamnei, chiar, pădurile, de-or plânge!
Și mai vreau să-mi pui coroană de cicoare peste frunte,
Să se oglindească-albastru, ochii mei de inocentă,
Ce n-au învățat, Infernul, Purgatoriul, să le-nfrunte,
Când mai am pe mine urme, din a Raiului placentă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul ghid pentru poezie
1
Dacă un om înțelege o poezie,
va avea necazuri.
2
Dacă un om trăiește cu o poezie,
va muri singur.
3
Dacă un om trăiește cu două poezii,
o va înșela pe una.
4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puțin.
5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puțin.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi pleci, Poezie!
Vii, mai ales, când norii îmi vârtejesc prin viață
Cu versurile prinse în acele de gheață.
Cuvintele-s orfane de muză și-n tăcere
Mă caută prin gânduri și răscolesc viscere...
Și dacă toată-n iceberg nu văd lumina lunii,
Tu îmi răsari sub gene și îmi nuntești păunii.
Pătrunzi printre ruine, desființând hotare
De dincolo de lume, de dincolo de soare...
Nu știu prin ce minune înnobilezi cuvântul,
Epustuflant te-ncumeți să te întreci cu vântul
Și îmblânzești furtuna și fiarele pădurii,
Metafore-ngenunche atacurile urii...
Ai armele cu tine și nu sunt la vedere,
Silabele valsează-n alint și în durere,
Vocalele vibrează în acolade-albastre,
Consoane stau de pază-n oceanele sihastre...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
[...] Citește tot
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri
În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumina lunii și viață, adresa este: