Poezii despre lună plină și viață, pagina 2
Obsesia măruntă
ar fi să-i scriu julietei o scrisoare
să-i spun ceea ce romeo n-ar spune
din motive de lună plină și lipsa
inimii de leu cu viața răscolită
i-aș scrie firesc cu stiloul chinezesc
pătruns adânc de tulpini de trandafiri
un scris de scriitor postmodernist
la modă înclinat spre tine, julieta
sau o să mă furișez la granița trupului
unde sângele frige noaptea târziu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bunicul
În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau, admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.
Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.
Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.
Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde.
Că-n viață-l orientează
Să rămână mereu verde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argintul brumei
Sus, pe cer, e Lună Plină
Nu s-a luminat de ziuă...
Matinală, în cerdac,
Firul gândului desfac.
La vecini cântă cocoșul,
Vrea ca să trezească moșul
Care-a adormit aseară
Cu tabac pe policioară.
Stă băbuța aplecată,
Lângă focul stins în vatră,
Și pisica pe la uși....
Cere-n casă un culcuș.
Du-mă viață înapoi...
În grădina cu trifoi,
Cu argintul brumei pus
Peste anii ce s-au dus.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom fi o stea
Pădure grea de triluri, mi-e sufletul o floare
În timp ce tot mai tainic mă adâncesc în vis...
Încătușate doruri pulsează-nvingătoare
Cărând clepsidra vieții prin porți de Paradis.
Din țărm în țărm se-nalță corole de lumină,
Se-adună precum cerbii hoinari prin preerii;
Cascade de liane sclipsesc sub luna plină
Când dragostea devine un tril de ciorcârlii...
Aici va fi o vară-mbrăcată-n curcubeie,
Vor fi grădini de astre ieșind din viața mea,
Va fi-un amurg de basme cu blânde alizee,
Sfințiți de frumusețe, vom fi aici o stea!
poezie de Cristian Petru Balan (5 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire dorită
A căzut tăcerea stelelor peste orașul meu,
Și noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aș vrea să zbor ca șoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.
Ce caut eu la tine fericire?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieții, sarea în bucate și înțelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.
Și încă cred în nemurirea ta,
Ca și-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi, că încă nu te stăpânesc?
Cum viața în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Și ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieții să nu fim flori și fructe?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omenești.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulce luna mai
În dulcea lună Mai când iarba-n câmp răsare
Și vesel de plăcere tot sufletul tresare,
Eu singur în mâhnire, în suferinți și chin
Vărs lacrimi de durere și mult amar suspin.
În dulcea lună Mai când tainic luna plină
Și mii de mii de stele pământul însenină
Pe cerul vieții mele s-adună negri nori
Ce-ntunec-al meu suflet și-l umplu de fiori.
În dulcea lună Mai când păsările cântă
Și armonii divine natura toat-încântă
În mine-un glas de jale se plânge disperat
Ca viscolul de iarnă ce urlă-nfricoșat.
În dulcea lună Mai când dulci și calde raze
Din soare se coboară și totul înviază
Eu palid, in tăcere, plec fruntea la pământ
Și-ndrept a mele gânduri spre recele morment.
poezie clasică de Iacob Negruzzi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
P.S. Te iubesc!
În sălbăticia mea
n-ai să poți înșeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul și luna plină
și surâsul. De lumină...
În căutătura mea
de-ai să cauți vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
și-amintiri. Contagioase...
Plină-s de povești trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint și nu reneg;
mă destram și mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta iubirii
Cerberul marilor vise cere un coșmar tribut
Și la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.
Drumu-i lung, anevoios, șerpuiește prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credința nu îi lasă să ne rupă firul vieții
Și când Soarele răsare, dăm binețe dimineții.
Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlinește
Visul nostru de IUBIRE și coșmarul își oprește.
Îl ascunde-ntr-o sticluță și-l îneacă în venin,
Ne zâmbește și adoarme fericit că NE IUBIM...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lună plină și viață, adresa este: