lungime şi moarte

Cioara bolnavă

Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăşi.
Cioara, deşirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.

A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ţine sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a căţărat,
Iar la sfârşit, la o lungime de braţ, a întâlnit spaima.

Sub şoc, a închis ochii, refuzând să vadă.

Cu toată forţa, a izbit. A simţit lovitura.

Îngrozită, s-a prăbuşit.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diametrul bombei

Diametrul bombei avea treizeci de centimetri
şi diametrul zonei de distrugere efectivă şapte metri,
cu patru morţi şi unsprezece răniţi.

În plus, într-un cerc mai mare
de durere şi de timp, două spitale
şi un cimitir răvăşite. Dar tânăra femeie
care a fost înmormântată în oraşul de unde venise-aici,
la o distanţă de peste o sută de kilometri,
largeşte cercul considerabil;
şi bărbatul solitar care-i jeleşte moartea
pe malurile îndepărtate ale unei ţări de dincolo de mare
include în cerc întreaga lume.

Iar eu nici nu mai menţionez plânsetele orfanilor,
care ajung până la tronul lui Dumnezeu şi
chiar dincolo de el, formând un cerc fără sfârşit şi fără Dumnezeu.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele sufletului

Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanţ,
Adeseori din cuşca lui l-am scos
Şi l-am târât până la şanţ,
Până la şanţul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.

Desprins cu lanţul şi lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cuşcă
Şi mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat şi-l muşcă
Şi i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt şi-ale mele.

Câine mişel, tu mârâi numai biciul
Şi urmele şi pragul mi le lingi!
Căci te târăşti ca să-ţi păstrezi şoriciul
Şi dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viaţa înnădit cu tine,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tibi Farkas

nu pot să scriu aici despre iubita neţărmurita
a mea din canada
nici despre iubitul meu care tremură delicios
când se revarsă niagara şi se cutremură
toată apa care se prelinge din gheţari din canada
de parcă am
fi legendari, noi, tâmpiţii care încă mai bem
în onoarea lui Farkas - un prieten
cum ştii, mort de mult
hai, nu pot să rămân
să rămân în canada
să-mi plimb trupul chiar pe gratis pe
champs eliseele din Vancouver
la mii de kilometri de
apele căzătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joseph Dixon

Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe şi la câte piane
Am înnoit şi întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneţi ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de uşa care stă închisă în faţa încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune şi coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii şi ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spaţiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Şi să mă folosească iarăşi, dacă merit să fiu refolosit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercului...

patru şi încă patru.
se desface fiecare cifră
în părţile ei intime.

oricum încerc,
obţin patru vii în patru morţi,
patru gratii în patru pereţi,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.

totul are patru laturi,
chiar şi minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lăţime, grosime şi sens.

matematica plecării
se îngrămădeşte în cifra asta,
ca şi când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tot ce-am făcut

Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
şi hula strigată-n etern -
ca un fel de sudalmă.

Pentru tot ce-am făcut
pentru voi -
meritam o mângâiere, poate
nu defăimarea la lume
şi ură şuvoi.

Nimeni nu ştie cum am răbdat,
şi câte nevoi am purtat
sute de kilometri am mers
ca un soldat în război - ca să fie,
pâine şi sare pe masă la noi.

Am dormit şi pe străzi
şi-am mâncat ce mi-au dat;

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în calea-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet,
Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre

ferestre cu gratii închise
timp agăţat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puţină

clipele neconsumate dospesc fără emoţie
gata să-nghită şi ultimul aer curat
liniştea se ascunde după prag
dosul uşii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă

din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea nesemnată

A îmbătrânit leurda pe Lună.
Cele mai multe stele au trecut graniţa
la apus. În faţa neonului ars
lumânările cântă...

Nerv după nerv
venă după venă
trec în gingii caravane cu dinţi
Se scrâşnesc stâlpii de electricitate
Se freacă păsările de aer până iau foc
Se taie metrul de croitorie şi se măsoară cu haine.

E linişte! În gropi morţii se bat pe locul
de la perete
de unde pot urmări mai de aproape
Pământul.
În rest e cald şi în loc de ochi mi-am pus două
cuburi de gheaţă
să văd cum este când plângi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!