Poezii despre lungime și moarte, pagina 3
Îl vom urma
El ne ține în palmă, buni și răi, ca și amestecații,
darul Său este viața, și aici și acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulțumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoști sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, așa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăiește, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viața",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câțiva kilometri și doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ține cont de nume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...
vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se șteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerșetoare
au învățat prețul unui metru pătrat de liniște
cel mai scump spațiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subțiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele ușilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viață
drumul
cu premoniția niciunei direcții
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatalui meu
Ninge lin în prag de seară
Număr clipele ce mă despart
Pâna la sosirea-n tară
Bolnav e tatăl meu la pat.
Suntem la mii de kilometri depărtare
Iar eu știu deși nu vreau să înțeleg
Că poate voi ajunge la înmormântare
Fără să am vreo posibilitate să aleg.
Și sper să ajung să îl pot vedea trăind
Să-i spun că mi-a lipsit
Să-l mângai și să-l aud vorbind
Să-l pot îmbrățișa în sfârșit!
Dar tristă, neagră, odioasa veste
Mă amețește, mă strânge și mă înfășoară
Ca un vârtej cuvintele rosteste
Cu plumb mă umple și mă doboară.
[...] Citește tot
poezie de D.N. Constantin
Adăugat de D.N.Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
S-au întalnit la Poșta Mare
La poștă-n Allenby firește
Și cum erau și buni prieteni,
Avram lui Smil îi povestește:
Remizier la Bursă, Bibkes,
Deștept și făr-asemănare,
Se pricepea să descifreze
Oricare ncurcături bancare.
Intai, credeam că e o glumă.
Pe urmă ne-am mai dumirit,
Dar nimeni nu putea să creadă
Că domnul Bibkes a murit.
Voinic și sănătos ca tunul,
Și cu pomete în obraz,
Un om de lume, plin de viață,
Și totdeauna plin de haz.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu, la 33 de ani
Am vârsta christică, sfârșit de secol,
mă soarbe golul vremii înapoi
e viața mea cenușăreasa morții
ținută-n dreptul peșterii de voi.
Învăț să gust din toate, să mă mistui
cu ode-n metru antic mă-nfășor,
în părul meu a prins să înflorească
un liliac albit de-atâta dor.
Port tragedia pinilor de munte
sub care doarme un convoi de orbi.
tu, daimon rău, mândria mea nebună
în ce prăpăstii de ghețari mă sorbi?
La urma urmei, ce frumoasă-i lupta
chiar dacă-i strâmbă uneori, și grea,
chiar dacă mori cu dreptul tău în brațe
chiar dacă ei și-atunci te-or profana.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un nou infinit
Există o scorbură a copacului vieții,
În care-ngenunchiați, uneori, ei, poeții
Tânjesc iluzoriu a se ascunde,
În viile clipe din moarte secunde;
Dezirabila clipă, însemnând oricât vrei,
Înfinit înmulțită cu factor de trei,
Lungimea ei lambda, de palidă undă
E-o eră de flutur sau o milisecundă;
Copacul din cuiburi ale acelorași cuci,
Din care sculptează miliarde de cruci
Făuritori ce-au tocit amnarul de foc,
În frigul din rana aceluiasi loc,
În locul în care doar dorul e sclav
Și galben și palid și trist de bolnav,
Căzut ca o noapte, peste copacul trănzit,
Fără de frunze și etern ne-nverzit,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poștașul calcă pedala de accelerație a săriturii în lungime
lipește cu limba un colț de palimsest și-și linge buzele
ce gust de mumie
și restul ăsta de cuvânt ''rut''
mă urmărește ca pe un delicvent
s-a pus preț pe capul meu o scrisoare pierdută
cine nu recunoaște un poștaș
se va încinge o bătaie și vor mușca toți pământenii
vor muri toți de cocoloașe în gât
și poștașul își va vedea de drum mai departe
scrisorile nu vor mai avea destinatar
vor merge la groapa de gunoi
ciorile și corbii își vor pune ochelarii și vor citi
printre cranii
va începe să plouă și voi lua liniștea de după
să-mi umplu geanta goală
și uite așa îmi voi pierde slujba
băga-mi-aș... în ea de viață
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne pe suflet
de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră
eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzi și
un somn care înspăimântă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici nu ne va iubi nimeni
aici în orașul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poți
poți fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluțiuni
ține bine minte
spațiul acesta hectic de febră
și multă speranță în care numai de asta
pentru că poți
ți-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poți
poți muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
șapte sute de kilometri
în care mierea
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lungime și moarte, adresa este: