Poezii despre mămăligă, pagina 2
Lor ce le pasă cum e trăiul
În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul
poezie clasică de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele aprioric
Nu avea nimic
din experiența câinelui
niciodată până atunci
nu i se mai întâmplase
să fie câine
bulgăre galben
de rațiune
îi părea mămăliga
lătra
că iarna
nu înseamnă numai iarnă
o coadă stufoasă
îi creștea
independent de voința lui
hau hau hau
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
și foșnește lung sub soare,
cu mătasă la pănușe,
mămăliga viitoare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Vietăți foiesc
Pale-n jurul meu.
Își zic că trăiesc,
Să le crezi e greu.
Lupii nu au colți,
Bardele tăiș,
Vulturii sunt morți
De un rău pieziș.
Potolite-acu'
dorm ca în sicriu.
Mămăliga nu
Explodează, știu.
poezie de Dan Predescu din Placenta de gheață - poeme elementare (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost?
Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoți aur și cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu știi ce e pe lume!
Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îți e frică,
Și ai în picioare plumb!
Ai băut vreodată apă,
Din izvorul cu țârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ți pară rău!
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (2010)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula răbdării
Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduși atât de jos
De bufnița prim-procuror
Și de un șarpe-otrăvitor -
Șeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă și el cineva,
Mulți cai și capre și ovine,
Au zis c-așa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Și conducea, practic, în stat,
Deși vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toți au strigat
Că, gata, ei s-au săturat
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarilor
Mai mulți măgari, mai multe mese
Mâncați, măgarilor, mâncați
Mâncați, măgarilor, mămăligă-n mațe
Mergi, măgare, mergi,
Multe merinde, marea mișcare
Multă mirare, multă mâncare
Mămăliga, moft
Mosc, moft
Musli, moft
Mure, moft
Must, moft
Macaroane, moft
Mălai, moft?!
Mare muză mămăliga, mare moft, mare-i mare
Mari mofturi, mari, multe mese
Mazăre!
Muritorilor, mâncați
Miere-n mână, miere-n mațe
Mulți măgari, multe mese
Mâncați măgarilor, mâncați
[...] Citește tot
poezie de Dan Boldea (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A-mbătrânit Sisif
A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...
Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...
Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...
Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...
Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...
Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...
Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românca de la Grivița
Un șanț se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ș-așa ploua cu glonțuri, cât ei rămași o sută
Se-ntreabă între dânșii de-s încă printre vii.
Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit
Gătește-o mămăligă fierbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbușit.
O-ntreabă căpitanul: "Leliță, nu ți-e teamă
De bombe, de șrapnele ce zboară-n jurul tău?"
Răspunde româncuța: "Nici nu le bag în seamă.
De lucru au și ele, de lucru am și eu!"
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai murit încă unul
A mai murit încă unul -
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece...
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mămăligă, adresa este: