Poezii despre oțet
48 de poezii despre oțet.
Când era un mic poet
Îl făcea cu ou și cu oțet
Dar de când a ajuns mare
Îl face cu pâine și sare.
catren de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mujdeiul
Îți dă Domnul tot ce vrei,
Usturoi, oțet, ulei,
Apă, condimente, sare,
Îți dă Domnul și răbdare,
Dar, cum spune-ades ovreiul,
El nu-ți face și mujdeiul...
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (28 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oțetul
iubesc raiul pentru că raiul
ca iadul nu
m-a dezamăgit! iubesc merele. merele
putrede... dar cine poate spune că nu
iubește putreziciunea
alimentelor bio?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am trezit devreme
dar orașul plecase dupa ciuperci
lumina-ntr-o salatiera verde
puneti oțet ca sa vedeti
dacă nu e otravitoare
pălăria șarpelui agatata pe pereti
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hai să ne ascundem
printre strugurii
cei dulci
și să ne iubim
și să ne îmbrățișăm
și să ne strivim
până ne facem must
până ne facem vin
până ne facem oțet
apoi s-o luăm de la început
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Iov
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere
Când ți-e ursit de-al tău soroc,
Să guști doar din oțet și fiere.
Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ți de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere.
Potirul vieții tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi și bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.
rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câinele galben
Cu inima în mână, am mers prin oraș,
pășind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Și inima mea, stropită cu vin și oțet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.
Numai un câine mare și galben s-a îndurat de mine,
a venit spășit și mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.
poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul tuturor lucrurilor
Nici oțetul nu e miere,
Nici lămâile nu-s mere,
Însă, știe și un prost,
Toate au pe lume-un rost.
Într-un ceai nu pui, monșer,
Sare, usturoi, piper,
Hrean, boia, ulei, muștar,
Nici oțet, ridichi, mărar.
Nu se pune niciodată
Usturoi în înghețată,
Și, desigur, nu se poate
Înghețată cu tomate.
Din cartofi nu faci compot
Și nici ceai din antricot;
Nu pui ceapă-n ciocolată
Și nici miere în salată.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii oblici jucăuși
prepară pentru mine: tang
tsu yu - un pește dulce
acrișor -
plânge la tăiatul cepei, ochii
oblici drăguți de chinezoai
că e mică cât un bob de orez
crescut mai mare
vezi ispita dinainte
și știi că asta
e ispita ta
cu ochii mici cât frunza
cea mai mică frunză
oblici ochi
și peștele e marinat
cu oțet și zahăr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mater Dolorosa
Ești Dumnezeu, Isuse, și mântuiești o lume
Prin moartea-ți născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume și nelume, când piere fiul ei?
Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Ești Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oțet, îl soarbe ea!
Ș-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Și plânsul nu-i mai seacă, ci-ți pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.
Țăranul povestește a lui e poezia!
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Și tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oțet, adresa este: