Poezii despre magnetism și suflet, pagina 2
Romanță fără rost
Un voal. Tăceri. Priviri. Zâmbești. Trăsura
Și caii în galopul lor nebun,
Ți-aș cotropi făptura ca un hun,
Și gura ta magnetică, ea, gura,
Iar buzele, ah, buzele, îmi spun
Că o să-mi dai tot sufletul de-a dura,
Ți-oi venera la asfințit curbura,
Cât zburzi si zburzi, cochetul meu taifun.
Dar când să te cuprind, te-ascunzi, dibace,
Sub orizontul putred ce-i al lui,
Un voal. Tăceri. Un zâmbet. Nu-mi dau pace,
Trăsură. Cai. Galopul ăsta șui,
Și iarăși mă retrag în carapace
Și iarăși pofta mi-o agăț în cui...
sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima intalnire
Ai coborât si te apropii
încet încet prin multime
"Aproape
departe
" -
o ecuatie cu parsive necunoscute ne desparte
Nu vreau sa îti trimit o poza
ca sa ma vizualizezi
As dori sa simtim
- ca doi orbi cu ochi verzi -
inefabilul ce ne atrage în câmpul magnetic:
parfumul pe care încerci sa-l materializezi
Pasim unul spre altul -
sufletul tau lucid ia în calcul
parametrii care vor fi în ecuatii
necunoscuti, neiertatori
Cuvintele nu mai au sens
Ne simtim unul pe celalalt -
doua semne de întrebare
Oare când lumea din jur va dispare
ma voi trezi din vis cu tine alaturi?
poezie de Maricela Suciu-Murgeanu
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai uitat
Florile fără un nume,
Le-am adus în fața ta
Să uităm de tot de lume,
Să putem din nou zbura!
Zâmbetul tău fără semne
Îl privesc ca pe-un magnet,
Cânt cântece despre lemne
Dar n-am învățat să iert...
Băncile nu au atingeri,
Sufletele se separă,
Nu vreau cântece de îngeri
Vreau o altă prima oară!
Praful vine peste toate,
Inimile nu tresar,
Eu nu cred, a fost odată?
Gheață, umbre și trotuar...
Multe pagini s-au umplut
Cu versuri doar despre tine,
Niciodată nu mi-ai spus
C-am fost rău sau c-a fost bine.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să-ți spun
N-am să-ți spun, pădure,
cum m-au încălzit ramurile tale,
în iernile de piatră înghețată
când luna-n oglinda nopții
îmi așeza pietrele pe suflet și râdea.
Am vrut să le rostogolesc pe drumuri
dar nu purtau nici un nume.
N-am să-ți spun, iubire,
cum ți-am verificat polii magnetici
lipiți pe inima cuvâtului.
Am să incep să-mi sculptez dorul
pe porțile templelor.
N-am să-ți spun, moarte,
bucuria pământului în care prefaci totul
și-mi oprești inima la clipa
în care o pasăre vine la geam
și-mi fură singurătatea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traiectoriile
traiectoriile libere
sunt firul magnetic
către o destinație ce definește
natura lucrurilor care atrag
dar și a celor atrase
.
astfel, ferestrele aparțin clădirilor
iar noi le punem negreșit
pe pereți
ceștile de cafea aparțin mesei
și iată, mâinile noastre le duc
spre masă
pașii noștri aparțin drumului
și de aceea îi așezăm
pe un drum
sufletele noastre aparțin luminii
și călătoresc până ajung
din nou la ea
.
traiectoriile
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mareea din suflet. Iubirea
Nu-i nimic îmi spun. Cel mai prețuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simțurilor și ne lasă să-nvățăm singuri, că a iubi fără simțuri doare ca o răstignire și ca o renaștere.
Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne și în cel care pleacă și drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpușă devin vizibile și te poți privi de la distanță cum intri iarăși magnetizat în fluxul și refluxul neiubirii.
Doar până la curcubeul din suflet îți spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poți anula uneori, când l-ai descifrat.
poezie de Tania Felicia Kubitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhul Vinului
A cântat în paharul meu, iar eu m-am împlinit,
Tot numai iubire, în parfumul acelei muzici,
În cântecul lui îmbujorat și magnific.
"Eu sunt sănătatea, eu sunt viața!
Pentru că eu ofer, celor care cer,
Focul tatălui meu, Soarele,
Și puterea mamei mele, Țărâna.
Esența în marea ei inspirație,
Sunt învățătură și spirit pentru cei înțelepți,
Muză vizibilă pentru poeți,
Sufletul înflăcărat al celor îndrăgostiți,
Geniul veseliei și-al râsului.
Veniți, sprijiniți-vă de mine, voi, cei obosiți!
Ridicați-vă, voi, cei suferinzi și plini de îndoieli!
Grăbiți-vă, voi, cei întârziați pe drumuri!
Eu sunt Mândria, mângâietorul;
Valoarea și Nădejdea sunt scutierii mei;
Eu sunt Îngerul Tihnei.
[...] Citește tot
poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu acte în regulă
îmi pun botnița antibârfă
tu pe cea antigargară
și ieșim să plimbăm fiecare câinele din noi
(niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă
e momentul să zburde)
pocnesc muguri pe ram
sau oasele mele se socotesc între ele
merg în fața ta la distanță distinctă
nu părem a avea în comun frământări
de noapte
umblăm cu privirea foarfecă
tăiem singurătatea încă unei zile în fâșii biodegradabile
sufletul radiază temeri
linii magnetice în plină criză
ocolim câteva cântece ale unei păsări
sincopat o ploaie de grâu primenește piațeta
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planuri
câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generație
doi cocoși veseli și verzi
umblau prin ochii mei
ca și cum nu s-a întâmplat nimic
iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
și cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
și să-l iau acasă la mine
să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
și să-l salvez de dăunători
dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva,însă, nu s-a schimbat
Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre magnetism și suflet, adresa este: