Poezii despre mamă și moarte, pagina 2
Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o
Și totuși când pe dânsa cu țărână-a acoperit-o,
Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă
Și aș fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]
Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă
Și rătăcit la minte strigam unde ești, mamă?
Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
puloverul mamei
îi păstrează încă
îmbrățișarea dinaintea plecării
îl îmbrac uneori
și urc în clopotnița sufletului
aici timpul nu s-a născut
și nici moartea
pe brațele mele
mama surâde
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine moartea
Când părăsesc această lume
papa, regele președintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristețe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou
Când moartea ne răpește
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbușește peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui
poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine
Mamei mele, Cătălina
Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!
Se mișcă iute abundența alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...
Timp ce-ar fi al nu știu cui avut
timp care, iată, nu-i al său atât!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Și mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Și nu mi-a dat nimeni de știre
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Și voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind și-n lumea de apoi.
poezie de Angelina Nădejde (21 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici zăcem noi morți
Zacem morți pentru că n-am ales în vale verde
Să trăim - rușinând țărâna mamă din care am purces;
Murind, desigur, nu ai prea multe-a pierde,
Dar tinerii cred că ai, iar noi eram tineri când moartea am ales.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenea
Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicoliță, dumneata să te dai la poartă
Și să te țâi, să nu vină alea cu lumânări
Și ți le pun în mână.
- Păi de ce, nea Miai?
- Păi, de-aia! Că vin alea cu lumânări să-mi aducă
Să le dau la ăi morți. Zic: să-i duci și lui Ion,
Lui Petrică, să-i duci și lui Sandu al meu. Și eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui să umblu mereu, o vecie,
Și rămân cu lumânările-n mână.
- Și așa ai făcut, mamă, te-ai ținut la femei să nu vină?
- Păi cum, eu puteam să mă împotrivesc cu satul?
Da' lui îi era lene să umble pe lumea cealaltă,
Voia să se păstreze și mort.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii de la '89
Mulți și-au pierdut viața
Pentru patrie și popor
În suflet cu speranța
Că vom avea un viitor.
Tinerii plânși de mame
Pentru români sunt eroi
Au rămas amintiri în rame,
Dar nu vor fi uitați de noi.
Au strigat mândri "Libertate"
Purtând un tricolor în mână
Au luptat până la moarte
Pentru națiunea română!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mamă și moarte, adresa este: