Poezii despre mamă și moarte
poezii despre mamă și moarte.

* * *
trupul dinspre mama
sufletul dinspre tata
înspre tine moartea
cu nebănuitele lumii rude
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile mele
Când voi muri - izbavă din viață fără rost -
Două femei pe lume vor ști cândva c-am fost.
Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi - și-or plânge.
Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Și s-or pleca spre frunte-mi, cu flori și c-un blestem.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec trist
Albastru-i valul dimineața;
Așa avea și mama șorțurile
Albastre
Dimineața.
E negru valul toată noaptea;
Așa avea și mama lungu-i păr
Negru
Toată noaptea.
Valul e alb, e alb când moare;
Așa avea și mama bietele ei mâini
Albe
Murind.
poezie celebră de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rădăcini
moartea
nu poartă cagulă
se insinuează discret
la facere
dragostea
dintre tata și mama
rămâne un mit
de care m-agâț
ca un copac orb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o
Și totuși când pe dânsa cu țărână-a acoperit-o,
Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă
Și aș fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]
Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă
Și rătăcit la minte strigam unde ești, mamă?
Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
puloverul mamei
îi păstrează încă
îmbrățișarea dinaintea plecării
îl îmbrac uneori
și urc în clopotnița sufletului
aici timpul nu s-a născut
și nici moartea
pe brațele mele
mama surâde
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine moartea
Când părăsesc această lume
papa, regele președintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristețe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou
Când moartea ne răpește
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbușește peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui
poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!


Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine
Mamei mele, Cătălina
Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!
Se mișcă iute abundența alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...
Timp ce-ar fi al nu știu cui avut
timp care, iată, nu-i al său atât!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mamă și moarte, adresa este:
