Poezii despre metafore și noapte, pagina 2
Femeia - poezie
Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorința
și dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveșmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculț în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
și respiră tinerețe.
Alteori ca o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici ce îi așează
cunună de lauri
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vivat!
fiindcă nopți de chin mi-ai vegheat
și mi-ai dat înflorirea târzie,
izbăvire mi-ai fost și păcat,
să trăiești, la mulți ani, Poezie!
fiindcă mult ți-am dat de-ndurat
cu metafora mea ageamie,
pângărind trupul tău preacurat,
să trăiești, la mulți ani, Poezie!
fiindcă-mi ierți că des te-am uitat,
abjururând pentr-o tristră simbrie,
cu tine murit-am și tu m-ai salvat,
să trăiești, la mulți ani, Poezie!
poezie de Luminița Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus infinit
mă dezmorțesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
și trupul parcă s-a lipit de cer
secunda zburătoare a scăpărat în palmă
metaforele au dezvelit tăcerea
și au destrămat o umbră din adânc
lumina joacă de spaima zării aprinse
și scoate un cântec din scoici
granița dintre zi și noapte
încărunțește luna care a uitat să plece
și gândul rămâne-n uitare
între minus și plus infinit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelare
Tot modelez în ritm de poezie
Idei și gânduri, până-n miez de noapte,
Ce se topesc pe coala de hârtie
Și se revarsă-n inimile toate.
Curg sentimentele în mari cascade,
Fiorul lor mă farmecă și mâine,
Iar ale nopții sfinte serenade
Sunt pentru mine și piper, și pâine...
Adesea amăgit de noi menade,
Ceva demonic îmi sugrumă versul
Și fruntea mea împovărată cade...
Se năruie, în văi de plângeri, universul!
Metafore în mintea-mi se-mpreună,
Văpăi cu limbi de aur în ninsoare,
Prin ele sfidez cerul sub furtună
Și nu mă frâng într-un apus de soare.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
)(n-am fost...)(
.. un mare poet
dar
am fost
o câmpie fecundă
de vor-
bea întinsă
peste cer-
ul nopții voastre
o clipă metaforă
cântând fiitoare
speranțe vii
între-
bări de argint
înfipte între colții lor
unde-
va
Sst!
apar umbrele năluci
ies dintre bulgării arați
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra divină
Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi și strălucim
Lumina se oprește să mă vadă
Suntem pe pajiști atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Și apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieții
Îngerii văd armata și câștigă un marș fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Și voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiș
Și voi zbura cu fiecare parte din mine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divina epopee
În brațele Femeii ce
De-a pururi Rai și Iad îmi e,
Mi-am tot lăsat crucificat
Câte un vers neinventat.
Pierzând metafore mereu,
În dragoste pierdut și eu,
De brațe moi înlănțuit,
Aștept salvarea-n răsărit,
Să-mi dea iertarea Cel de Sus,
Pe care i-o tot cer supus,
Că nopților tribut le-am dat
Poeme-ntregi, pentru păcat.
Mă iartă, deci, acum, Părinte,
Că n-am scris versuri în cuvinte,
Ci eu trăiesc doar epopeea,
Ce-ai scris-o Tu, făcând Femeia!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minutul picură...
Minutul picură dezolant pe frunze,
pădurea se suflecă pregătindu-se de toamnă.
Toate înfrângerile din vară
le adun într-un morman,
din care aleg poeme.
Unele metafore de cerneală
se transformă-n lilieci,
bântuindu-mi nopțile,
altele îmi întorc pașii pe cărarea arsă.
Un șir de cuvinte mișcă gândul
și-o rază buclată de soare
urcă pe glezne
rupând un lanț crepuscular,
intrat până în oase.
Zilele cad una câte una,
o frunză vulnerabilă se prăbușește în inimă.
poezie de Oana Frențescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maia de noapte albă
Sunt fiecare cuvânt
ce începe
și se nemărginește
cu mine.
Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
deslușind vremelnicia.
Ca și cum am regla conturi
socotim spuse și nespuse.
Balanța părtăluitoarea
îmi descumpănește orbita
evidentelor trăiri.
Respir ușurată
pe-acorduri de inspirație.
Fiecare cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metafore și noapte, adresa este: