Poezii despre metafore și noapte
poezii despre metafore și noapte.
Sunt versul
eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei
sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerșind nopțile de ieri
sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă poveste
Albă-i povestea razelor din iarnă,
Pe cap mi-ai pus diadema, plămădită cu fir de aur
Prelucrată atent de tine prin metafore străine
A nins cu statui de bazalt, prin infinite zări
Ne strângem de mână, coborând
Ne luminăm din zori, până-n adâncul nopții strălucitoare.
Albe nopți, albe metafore, ger, lebede-n mișcare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuri de noapte
Teama de somnul cu iz de tămâie
suie-n volute cioplite în pripă.
Zorii se sting. La hotarele vremii,
vântul buimac mi se zbate-n arípă.
Nimeni nu știe câte talazuri
cad la tribord pe trupul-epavă.
Vin mai aproape păsări de pradă,
carnea să-nșface, fără zăbavă.
Liniști adânci. La hotarele vremii,
lauri râvniți sunt metafore calpe.
Stihuri de noapte poemele mele,
seci amăgiri, aruncați-le-n ape.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Ah, adeseori aș vrea să chem ca odinioară
înăbușitoare amiezi și nori ruginii
verdeața lacomă și bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâșiată
lumânări picurând pe catifeaua nopții
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aș vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.
poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tâmpla vocalei pe versul meu proptită
Pe fața amiezii ca spicul bălaie
Nepăsătorul își scuipă ciuda.
Spălat de vreme, spălat de ploaie
Graiul își dăruie truda.
Tâmpla vocalei pe versu-mi proptită
Respiră metafora la mari adâncimi,
Contemporană cu eroarea împietrită
Roua născută în trandafiri,
Precum un copil, rămâne uimită...
Putea-vei și tu să te miri?!
O mână-idee străină și alterată
Se bagă în gându-mi, ca-n buzunar -
Deznădejdea, amurgul se-arată
Îngenuncheate lângă altar.
Un fulger altoit la mine-n os
Mă luminează-n noapte, presimte o furtună:
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar rămâi
Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... și încă nenuntit,
E singurul ce știe despre mărul
Și șarpele... ce ți l-a oferit.
Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Și-un epitet, ce nu poate fi șters.
Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopților de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.
Atinge-mă ușor și mă stârnește
Cu trupul tău felin și-nflăcărat
Când fulgeră afară și trăznește,
Mă scapă de minciună și păcat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai rămas
ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie și una de nopți,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.
inocența mă privea agățată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
și-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.
în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ochii stelelor
Seara
luna coboară pe ape
în propria-i oglindire
să-și aline singurătatea.
Buzele nopții
sărută ascuțișul glasului de sirenă
sângele galben
plutește peste liniștea gândului.
Muzele fug
din poeme închipuite
până la țărm, să adape metafora
cu urmele pașilor lăsate de valuri...
Nu mai căuta visele efemere
le-am adunat în cearcăne
sub ochi de stele.
De-acum, poți dormi liniștită...
poezie de Ovidiu Sinov (23 iulie 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metafore și noapte, adresa este: