Poezii despre mișcare și moarte, pagina 2
Sportul Vieții
Activi în viață prin simpla deplasare,
Dovedim că speranța niciodată nu moare,
Ci continuă din generație în generație,
Fiind activi în orice domeniu, având multă creație.
Sportul este religia fizicului, viața este biserica,
Și orice zi este sfântă nu doar duminica.
Sănătatea este sportul ce ne ferește de spitale,
Suntem vii datorită mișcării și a sănătății mintale.
În România sportul și mișcarea au luat amploare,
Există multe ramuri sportive și mijloace de comunicare.
În mass media sportul continuă să fie o valoare,
Și îndeamnă poporul la cât mai multă mișcare.
Sportul înseamnă mișcare, mișcarea înseamnă viață,
Suntem sportivi cu toții, unii amatori, alții de performanță.
De când ne naștem orice mișcare e speranță,
Alergăm întruna indiferent că este cald sau gheață.
poezie de Ovidiu Kerekes (9 aprilie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut din nou
o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut și în mișcare.
cuget nestins dintr-o căință,
am fost la ei zidar...
și mi-am zidit a mea ființă
topindu-mă-n amar.
ce nu pot ei a înțelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neștiută.
n-am să opresc pe orișicare
să spun ce e nescris...
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Propoziția
Numai Moartea știe totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mișcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viața noastră
e o propoziție
atât de scurtă!
O propoziție
alcătuită mai mult
din părți de tăcere
decât de părți de vorbire.
Ce propoziție,
ce propoziție înfricoșată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
șuierând ca un glonte.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă notă frate
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală
el se ridică
nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înțeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaște trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
își smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roșu
și reabsoarbe ceea ce a negat și destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenței
cum unghiile și pletele cresc și se întorc
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trip
când mori îți bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obișnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mișcare până când
se blurează forma până când
îmi poți ține inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedeslușit
0% culoare și dumnezeu
și ce-aș putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liturghia liniștirii
Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniștirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate mașinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopții
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-și acatistele în roșu și lumină
pe banda de avarii
morții dansează
în mișcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ți lase inima ție
și intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cameră de supraveghere
eu am crezut că mi se pare
dar mătura din bucătărie
mă tot pândește
de la o vreme
îmi urmărește toate mișcările
ca o cameră de supraveghere
a serviciilor secrete ale
măturilor
îmi fac un ceai din plante
ea e cu ochii pe mine
poate că e conectată la un
centru de comandă al vrăjitoarelor
unde mi se pregătește o viață
de coșmar și o moarte violentă!..
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând fără aripi
clipele se-nfiripă din veșnicie
ori din propriul curs neîntrerupt
în mișcarea stelelor
gând fără aripi
ce stabilește legile și pe pământ
lumina și întunericul în luptă
macină conștiințe
sărută iubirile oamenilor
cu fiecare păcat originar
rămas activ
infinitul devine o coloană spirală
în jurul ei se rotește universul
și lasă moartea
prag la intrare-n eternitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mișcare și moarte, adresa este: