miezul zilei şi visare

Sunt visul

Sunt visul adunat din claritate,
Săgeata luptătorului temut,
Scânteia radiind eternitate,
Sunt arşiţa din care vă sărut.

Sunt viscolul cu patimă adâncă
Spre care temerarii jinduiesc,
Chemarea pentru dragoste şi încă
Fiorul, fulgerând dumnezeiesc...

Sunt focul liniştit de zile calme,
Amiezile mi-s pline de poveşti,
Duc cerul împlinirilor în palme
Şi focul năzuinţei omeneşti...

Mă roade, însă, cruda laşitate,
Icoana măscăriciului sperjur
Prostia ignorând integritate
Şi sensul labirintului obscur...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând pe marginea Lunii

Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de braţe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopţii ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-şi soarele
de sub tălpile mele.

Fără tine eram un cerc subţire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îţi aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subţire de lumină:
... esc...

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul dulce

Singuratatea mi-e întotdeauna
Şi pretutindeni bună-nsoţitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiaţă viaţa cum răsare.

Mişcarea-n jurul meu încetinează.
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri şi cuvinte depărtate.

Cui să-i vorbesc de nu ştiu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?

Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer vegheau deasupra mea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul toamnei

Aurul toamnei a-ndulcit sărutul,
Palme-ndrăzneţe visele cuprind
Şi frunzele acoperind pământul,
Tainici fiori... în suflete... aprind.

Sfioase raze... te ating... rotunde,
Lipindu-se de trup... ca un păcat,
Şi-o ploaie de ispite... se ascunde
În răsuflarea şoaptei... sacadat.

Aurul toamnei... visele seduce,
Ca o romanţă galbenă-n amiezi,
Care extravagantă... ne conduce
Spre poarta neştiutelor... livezi.

Apare vântul... blondelor regrete,
Bodogănind cuvinte făr-de sens
Pe-alei de dor şi pasiuni secrete,
Când aerul se-ncinge... şi e dens.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuiri

Chiar dacă este amiază
sunt oameni întunecaţi
ce visează. Fără umbre
plimbaţi de la o oglindă la alta
certaţi
cu chipurile altora
ce-şi închipuiesc
gări cu gene şi difuzoare ochioase
pajişti de cai cu potcoave păscând
case cu ferestrele curioase
ascultând
oamenii întunecaţi ce nu îşi vorbesc
nu trăiesc
şi nici unul pe altul nu se privesc.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul dulce

Singuratatea mi-e întotdeauna
Şi pretutindeni bună-nsoţitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiaţă viaţa cum răsare.

Mişcarea-n jurul meu încetinează.
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri şi cuvinte depărtate.

Cui să-i vorbesc de nu ştiu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?

Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer vegheau deasupra mea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâtlanul albastru

Văd marele bâtlan albastru
Ridicându-se-n zbor dintre trestii,
Plutind cu curenţii de aer
Ca o velă întinsă pe mare
În care suflă vântul.

Aud cositoarea trasă de doi cai,
Le-aud în arşiţa amiezii de iulie,
Tropotul prin fânul verde;
Şi-i aud, când întoarce-atelajul,
Cosaşului vocea, cuvântul.

Văd crinii de pe pajişte
Cu pistruii lor tutunii,
Ulmii, norii mari şi albi;
Şi-întrega lume e-un vis
Care-şi susură-n trecere descântul.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi săpa fântâni

când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaştri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni

din magică suflare
ce-mi netezeşte palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
şi-n care firul apei
în tine
se coboară

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul (IV)

Se schimbă iară visul: e-acum bărbat, flăcăul.
Aflându-şi adăpostul într-un ţinut pustiu,
Dogorâtor, sălbatic, el sufletul şi-l scaldă
În razele de soare, de oameni tuciurii
Înconjurat, şi stranii – schimbat şi el la chip,
Rătăcitor pe mare şi pe uscat, acum
Era o-ngrămădire deasupra mea, în toate
Trăind de o potrivă. Sub cel din urmă chip.
În arşiţa amiezii zăcea, culcat sub stâlpii
Surpaţi, umbrit de zidu-n ruină, martor mut
Al celor ce-l durară; păşteau pe mal cămile,
Păşteau şi armăsarii, prinşi în pripon, pe mal.
Un om veghea în preajmă, -mbrăcat într-o manta
Ce flutura în juru-i, în timp ce-ntregul trib
Dormea culcat în iarbă, subt baldachinu-albastru
Al cerului, atâta de străveziu şi pur,
Că numai Domnul, singur, se răsfrângea într-însul.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!