miezul zilei şi visare

De mână

Şi în mormânt
Ne vom căuta să ne ţinem de mână
Şi de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braţ alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Şi ne vom ţine de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-şi adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheaţă-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ţine de mână
Şi când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Şi cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:

[...] Citeşte tot

poezie de Crina Popescu din revista Literatura şi arta (23 august 2012)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epictet

Cine e omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clinteşte
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.
A-nvins în bătălia lui dintâi,
va-nvinge oare şi-n aceea care vine?
El n-a putut fi cumpărat cu bani:
dar nu-l va caştiga cumva femeia?
În miezul zilei şi-n mijlocul lumii
s-a-mpotrivit victorios:
oare va şti să stea-mpotriva şi-n toiul nopţii, singur?
Va fi el fără de răgaz potrivnic
blestemului şi laudei şi faimei
şi defăimării şi la fel şi morţii?
Va şti el oare îndura, va şti răspunde
toate restriştile, toate tristeţile?
Va şti să biruie până şi propriul său vis?
Numai acesta-i cel ales.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
- strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

Se învârte în cercul creatorilor de invidie,
pluteşte cu nasul pe sus în propria admiraţie.

Orgoliile şi mândria păunului de sticlă
locuiesc în cutele memoriei şi dorm la amiază
pe un pat de fluturi vegheat de păsări,
clipele zboară din aripă-n aripă
unde gândurile se-nveselesc singure...

Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă,
sunt nedrepte, nu ascund nimic
din ceea ce se vede liber cu ochiul de alţii.

De sărbători sparge paharele băute
şi din altele vin nu mai bea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă noaptea cu parole

După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani

Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniştea din iarbă
Şi cu ciutele tăcerii

Cărăbuşi şi libelule
Într-o ţară unde hot
Curge timpul îndărăt
Şi mă caută patrule,

Cer un ultim armistiţiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exerciţiu

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet banal de toamnă

Un nor se zbate-n tâmplă. Asta-nseamnă
că-mi cresc picioare pentru fuga-n Creta.
Ma-nvârt în ceasul mut din girueta
cocorilor tangenţi la zbor de toamnă.

Din cuadraturi celeste cade
blestemul orologiului, în brumă.
Chircită, vara se-nveleşte-n humă,
şi-n visuri se retrage în Pleiade.

Smerit se pleacă ulmii spre furtuna
ce-n falduri violete explodează
o simfonie-n cer. Nervoasă, Luna

cu voaluri de sonată se fardează
la balul vârcolacilor. Nebuna
s-a deghizat în steaua de amiază...

sonet de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu ochii deschişi

visul din miezul zilei o minune albastră
trăit cu ochi deschişi care privesc spre cer
mănunchi de raze îmi bate la fereastră
muzici îngereşti mă ajută să sper.

universul meu răsună ca o harpă
mâini diafane pun timpul în mişcare
freamăt de viaţă într-o nouă etapă
romantismul meu se umple de culoare.

am aşteptări să se-ntâmple minuni
să-mi curme amarul bătrâneţea grea
soarele meu apune peste rugăciuni
lăsându-mi în suflet dulce liniştea.

lumini îmi pun pe tâmple diafane cununi
să-mi înfrumuseţeze pururi dragostea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taie-mi fuga

taie-mi fuga din albastrul acela închis
ce visează primăvara la capăt,
şterge iubirea pictată pe pânza albă a amiezii,
falsul vis dezlănţuit de necuvintele ascunse prin mâneci suflecate.

lasă timpul să fugă într-o existenţă uitată.
mută pereţii albi şi verzi ce-mi tulbură plecările din ochi
şi lasă-mă cât mai departe de albastrul tău!

toate lucrurile răsărite din vid mă vor lega de spaţiu,
chiar de vei fi închis sub geana mea îndărătnică
luând cu mine singura vocală din albastru,
ca o neplecare din timpul scrijelat cu noi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul trupului nălucă

Trupu-ţi miroase a nălucă,
Pe ape veşnic călătoare
Ce tot ridică înspre soare
Priviri ce ard şi ce-l usucă.

Cauţi mereu, spre fiecare
A defini... un dor de ducă,
El muritor... tu... zăbăucă,
Să puneţi visul la-ncercare.

Păşeşti uşor înspre amiază
Ca o culoare-abia sfinţită,
Pentr-o fecioară nenuntită
A cărei inimă... stă trează.

Asta e tot ce mai contează
Şi clipa când... ai fost iubită.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea sărată

Ea era plecată
unde florile au cearcăne colorate
şi lăcrrimează cu arome amare
sărutând dimineţile cu rouă,

urmează să sosească-n amiază
de pe cărarea cu cireşii copţi
c-un surâs visător.

Chiar dacă vara nu mai e vară
şi setea a devenit sărată,
iar cerul gurii o cupolă uscată
smălţuită fibros,

prinde pe margini sunetele
şi ele cad în ispită,
privesc femeia cu alţi ochi
de sub genele aspre.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!