Poezii despre minciună și superlative, pagina 2
Rochia roșie
De mică-am spus la toți și în tot locul:
Când voi fi mare și independentă
Voi avea o rochie roșie ca focul,
Cea mai frumoasă și impertinentă.
O voi purta pășind înalt și lent
Și-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat și-atent,
Și vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav și fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Și buze ce nu pot minți, de calde.
M-am visat mereu frumoasă și deșteaptă
Și onorată de oameni în oraș
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Și am rochia din vis pe umeraș.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit vremea
A sosit vremea să minți,
Viermele de mătase produce
Căcăreze de capră,
Bărbatul naște pui vii,
Gloanțele ies din pieptul celor uciși,
Zburând ca albinele,
Necunoscuții sunt frații tăi,
Te vând în pustiu unor tâlhari,
Aud capacele sicrielor cântând
Din Jim Morrison,
luna ciocnește un pahar de șampanie cu morții,
dar cea mai mare minciună este
Că nu te-am iubit niciodată.
Cel care-ți scrie, mort e demult.
poezie de Boris Marian Mehr (5 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tip...
Te simți așa bine când nimic nu simți
Și vezi în culori pe oricine
Te crezi "cea mai bună"... eu zic că te minți
Sunt multe croite ca tine.
Te uiți la fereastră, ai vrea s-o deschizi
Dar nu pentr-o gură de aer
Afară fumează cam cinci indivizi
Și-ți place cu foc de un tip.
Nu simți că alcoolul e-n joc cu un rol?
Tu crezi că ți-e dat din iubire?
În zori te trezești obosită-n subsol
Și-un tip e gol lângă tine.
Țigara aprinsă asfixiază totul
Eu simt că-i nevoie de aer
Cearșaful îl dai la o parte cu cotul
Privind insistentă la tip.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce pot să fac?
Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.
Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.
Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".
Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un cui
în noua ordine mondială
bogații sunt tot mai bogați
săracii sunt tot mai săraci
noi tot mai proști sau idioți
depinde cum vrei să o spui și cui
în dulcele nostru grai
asta e o formă de trai
în umilință, frică și minciună
și tu ne spui că astă viață
este cea mai bună
a cui
tu asta ai uitat să spui
mai bine plec haihui
decât să bat în dric un cui
al cui...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o bere
La o bere intr-un bar
Ti-am aflat multe din trucuri,
Nici nu am avut habar
Ca-mi ascunzi atatea lucruri.
M-am intors brusc in trecut,
Sa observ ce sa-ntamplat,
Nu stiu cum a inceput,
Bine ca s-a incheiat...
Tot ce-ai spus, numai minciuni,
Te-am crezut mai speciala,
Am tot sperat in minuni,
Insa esti, mult spus, banala.
M-ai mintit in tot ce-ai spus,
Te-ai vandut ca altceva,
N-ai stiut ca prin minciuna,
N-ai sa ajungi undeva.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare...
Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Și să-ți recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.
Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârși
Prin a fi perechi.
Cu ce fel de gingășie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Și în minte mi-ai intrat.
Tu-mi știai anii după păr
Eu asta încercam ați spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
și așa-mi vine
din când în când să te
donez unui muzeu
de minuni în viață
îmi ești dragă de-mi
vine să te cioplesc în piatră
și să te acopăr cu cel
mai abject sărut dat de-un păcătos
o să umbli împăturită-n
deznădejde și minciună
și așa-mi vine de multe ori
să te învălui-n mii de straturi
foițe de ciocolată
și să mă transform
într-o languroasă langustină
așezată lângă o lămâie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație poetică
Scuzați-mă doar adevărul
Că mi s-a ridicat părul
Din cauza unui vers
scuzați-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
când mă lovește eterul
în următorul stau la rând
din cuvânt bând
Scuzați-mă nu pot să mint
Că beau zeamă de alint
scuzați-mă e prea frumoasă
și cea mai arătoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
dacă beau zeama din vid
în versuri mă întorc acasă
Scuzați-mă e prea frumoasă
într-un cuvânt încape cerul
când mi se întărește flerul
de poezie când vă pasă
că zbuciumul de poet nu mă lasă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre minciună și superlative, adresa este: