Poezii despre minciună și timp, pagina 2
Echilibristică pe sfoara vremii
- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor
Să stăm pierduți sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor
Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiți de alte depărtări.
Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer și ele mă seduc.
- M-aș îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aș înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheața mată
Și timpul să-l disece... Doi chirurgi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între el, Dumnezeu și timp
întotdeauna am știut că
omul minte din cauza prostiei lui
și asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează și o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
știu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a știut că
între el și celelalte lucruri
există minciuna
și că se împarte între el, Dumnezeu și timp
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 116
Refuz s-accept că nu e cu putință
Ca două minți să se căsătorească,
C-aceea nu-i iubire, ci dorință
Care începe să se ofilească.
Iubirea e un far ce arde tare
Și este ferm chiar dacă e furtună;
E ca o stea a bărcilor pe mare,
Nu-i știi valoarea, dar e oportună.
Iubirea nu-i a Timpului paiață,
Deși cu coasa fala i-o retează;
Trec săptămâni, dar e la fel la față
Și pân' la Judecată se păstrează.
Dar dacă eu greșesc și se vădește,
N-am scris nimic sau nimeni nu iubește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kanafer
Kanafer liliacul tătărăsc
Deja înflorește.
Oare el judecă și înțelege,
Că ți-am spus un neadevăr?
Tu ești bun și tânăr,
Dar eu trebuie să te mint
Și în ochii tăi să joc rolul
Celei fără griji.
Isteria și depresia le înghesui în mezanin,
Unde zac deja amărâciunile și dezamăgirile mele.
Trecerea în această săptămână,
Împreună cu cojile de fructe le-am aruncat departe.
Da, e adevărat, se poate trăi
Fără trecut.
Dar kanafer liliacul tătărăsc
Deja înflorește
Și înțelege.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru coiot
Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, pașii tăi
Nenumărați. Lung urlet sună-n văi
De sur șacal și hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanță, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viață succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălașul tău, de unde ți-ai pornit
Sfâșietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopți ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce adevărul doare
Când, strecurați în paginile vieții
I-am înteles și vorba și tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeții
Să-i deslușim trecutului durerea.
Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să știm, măcar odată, adevărul
Și să trăim o zi fără minciună.
După un timp, pașim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomniac
De ce ești treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ți-o străbate?
Ce îți produce insomnie?
Și-ți umple sufletul de agonie?
Deși e liniște deplină,
Ecoul singurătății răsună,
O stare morbidă își face loc în tine,
Renunță! Nu te minți că va fi bine!
Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte strălucești,
Dar ziua mereu te odihnești.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promit
Că dacă mi se da ceva timp,
Veți vedea câțiva oameni
Schimbați
În sensul că fiecare
Intenție mincinoasă devine adevăr,
De cum deschid gura.
Veți vedea cum oamenii-pinguin
Se vor uita cu drag la oamenii-delfin și-i vor aplauda.
Femeile-albatros se vor așeza pe umerii lor
Și vor începe să
Cânte.
Promit.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minți tulburate
Am băut din turla bisericii până la cruce
zăpada îndoită cu noroi
dar goale gânduri... goale!
Pline de noi sunt cocoșate clipe
obrazul îl îndoi cu inima-n afară
am risipit tot anul pe stradă și aștept
să crească
alți ani la primăvară
și-n turlă să topească
minți tulburate iară!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre minciună și timp, adresa este: