moştenire şi viaţă

Declaraţie testamentară

De multe generaţii urâm continuu
La noi ura ţine loc de icoane
Ne modelează şi ne împlineşte destinul
Ne ţine adesea de sete şi de foame.

Astfel ura a devenit un titlu de nobleţe
De aceea am început să urâm de plăcere
Cu ură noi ne dăm dimineaţa bineţe
Cu ură transformăm plăcerea în durere.

De aceea din ură ne-am născut
Să ducem ura pe mai departe
Din ură noi copii ne-am făcut
Ca moştenirea să nu se piardă-n parte.

Dacă noi nu am urî precum se crede
Ea s-ar împrăştia printre voi fără speranţă
Dozele noastre obişnuite de ură, v-ar ucide
Iar viaţa voastră nu ar mai fi viaţă.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în icoane

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunişuri
Între ceruri şi ponoare.

Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viaţa
Cât se poate, pas cu pas...

Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelşugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porţi dorurile-n salt...

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veşnic moştenire
Poezia în icoane!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Shakespeare

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur' stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.

poezie clasică de John Milton (1630), traducere de Tudor Dorin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ales

La orizontul prins în noapte
Umbra luminii iarăşi va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.

Legământ, îndemnuri către faptă,
Un vis lăuntric care-l poartă.
Cuvântul ales e-o veche moştenire,
Ideea de mai mult şi mai bine,
Acestea sunt în ideal şi avânt
Nepieritoare cum e viaţa pe pământ.

Tenacitatea în gând şi faptă,
Rază de împlinire a vieţii,
Izbânda sa când vine-i meritate
Ţine de zorii dimineţii,
Ăsta-i ecoul demnităţii.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt ales

La orizontul prins în noapte
Umbrit, lumina iarşi va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.

Legământul e îndemnul către fapte
Un vis lăuntric care-l poartă,
Cuvântul ales e-o veche moştenire
Ideea de mai mult şi de mai bine,
Acestea sunt în ideal şi-avânt
Nepieritoare cum e viaţa pe pământ.

Tenacitatea lui e-n gând şi faptă
Rază de împlinire-a vieţii
Izbânda sa când vine-i meritată
Ţine de zorii dimineţii,
Ăsta-i ecoul demnităţii!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mulţi Ani!

Din sufletul meu de vechi român,
Cu blândeţe şi speranţă-n viaţă,
Vă doresc Mulţi Ani cu fericire,
Sănătate şi multă speranţă,

Lumină la urmaşi în calendare,
Cer cu flori în a voastră iubire,
Pace şi belşug în ce-i frumos
De-a fi lăsat în urmă moştenire

La Mulţi Ani! Iubiţii mei români,
Noul An ce-n miez de noapte vine,
În Grădina Maicii Domnului
Să-l primiţi cu suflete senine!

Stele de virtute să aveţi în voi,
Cultul muncii evaluat în bani,
Distracţie-n hotare cu urarea:
Românie Sfântă, La Mulţi Ani!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuţi din piatră tare, din oţel."

Şi-astfel, pe buzele tremurând am simţit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viaţa mea
Dintr-o cupă atât de mică.

Femeie slabă, născută pentr-a-nţelege orce suferinţă,
Am băut durerile unor veacuri infinite – dar nu-i uşor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Herculane

Ad aquas Hercules
Sacras and mediam

Curge Cerna învolburată
Şerpuind prin Herculane,
Povestind în graiul său,
Amintirile romane,
Ce le-a strâns pe drum de ape,
De vreo două mii de ani,
De pe vremea încleştării,
Dintre daci şi între romani.

Peste pietre risipite,
Cerna-alunecă într-una,
Astăzi de-altfel, ca şi mâine,
Cum a curs dintotdeauna,
De o parte şi de alta
Şir de munţi tot stau de strajă,
Îmbărcaţi în haină verde
Şi învăluiţi în vrajă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez moştenit

Necontenit a tot trudit
Iubind profesie şi casă
Conştiinţa sa-i de neclintit
Un crez moştenit de-acasă.

Visele când dau năvală
Aduc faptul împlinit
Sufleteşte-i mulţumit
Ideal de-odinioară
Lupta pentru împlinire
El, a fost sigur pe sine!

Darul tău nestins de viaţă
Rămâne să-l porţi mereu
Azi, în plină dimineaţă
Generos înfrunţi ce-i greu!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

De poţi trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Şi mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Şi se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moştenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinţi şi fii,
Cu toţii odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Eşti prin absenţă din cei vii,
În nevăzut făr-a se şti,
Măcar arhivă, experiment,
Câştig deja,
Nepieritor; că nu mai piere

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!