moarte şi şcoală

Cântec de pomenire pentru morţii neştiuţi

Oh, pomeniţi-i, pururi pomeniţi-i
pe morţii neştiuţi din Hiroshima...
pe gârbovul pescar ce-şi împletise
un nou năvod făcut din ochi de soare,
prin care
petalele oceanului sclipeau
ca nişte violete parfumate...
pe omul-cal căzut în faţa casei
în clipa-n care surîzînd spre prunci
le arăta un animal ciudat,
o veche bicicletă cumpărată,
spunând – Cu ea mai pot s-alerg un veac!
pe mamele ucise lângă leagăn,
pe fata care peste-un sfert de oră
şi-ar fi văzut logodnicul plecat
de patru ani pe front şi-ntors rănit...
pe cei nefericiţi ce se rugau
în templele cu umbre de izvoare...
pe pruncii care nu s-au mai întors
din şcoli... şi ale căror şorţuri mici,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Iacob Bencei

a murit zilele trecute
şi a fost înmormântat ieri
scriitorul în grai bănăţean şi epigramist
Ionel Iacob Bencei - de origine
din Bencecul de Sus
unde
am şi eu orele mele de desen cu copiii -
unii elevi
din ansamblul folcloric al şcolii
au fost trimişi acasă după costumele populare
au mers chiuind la înmormântare
i-am întrebat:
voi ştiţi cine a murit?
mi-au răspuns: un
moş, ce bine că nu
avem ore la şcoală şi azi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala singurătăţii

A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.

El mă priveşte zâmbitor şi trist,
Îndurerat că nu mă înţelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte şi de lege.

Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în şoptiri de lire.

E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morţii încă nu plăteam tribut
Şi nu purtam în păr argint şi brumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Eu am avut norocul să mă nasc român
Şi-am mai avut norocul de a şti
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri...

Eu am avut norocul să apuc bunici
Şi-am mai avut norocul să mă crească ei
La şcoală îmi spuneau că sunt
Nepotul lui Ilici
În pumn rădeam
Minciunii lor de farisei....

Eu am avut norocul să ajung să văd
Că Ţara mea e totuşi România
Chiar dacă două state
Astea... de prăpăd
Cam printre dinţi
Îmi recunosc cetăţenia...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tragica noapte

E noapte-adâncă-nspre ecouri.
Satul zace singur, mut...
Când din cer, de printre nouri
O stea aprinsă a căzut.

Fierbea în depărtare cerul
Înfăşurat cu-n val de ceaţă.
Maestrul îndrăgit – Vieru
Neştiind s-a stins din viaţă.

În viaţa sa de înainte
A meditat un gând ce nu-i.
Descria în dulci cuvinte
Lumea cea din jurul lui.

Şi nimeni nu ar fi crezut
Că anume-n astă noapte
O lume ce a cunoscut
A-nchis pe veci sub pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea fără copii

Cum ar arăta...
Jocuri, jucării, colinde moarte
Cimitire de şotroane
Grilaje.. coarde de sărit
Cruci balansoare
Clopote scrănciobe
Icoane tobogane
Geamgii ar da faliment
Căţei străzii trişti
Oraşe cenuşii cu pereţi curaţi
Grădiniţe şi şcoli mausoleuri de veselie
Flăcări de plastilină lumânări
Caiete mâzgâlite fotografii
Şi oare... fără copii
Noi adulţi... vom mai iubi?

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou... din viţel!

Şi-i multă mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria...
Şi moare un neam... odată, predestinat să-nveţe?!

Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată... şcoliţii-n empirism!

Estomacabil simţ 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleşi din proşti, cotloane!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşit

Dacă, legea a treia a dinamicii se aplică în fizica universală,
atunci moartea ne-ar da un recul, cu o forţă egală...
păcat, de atâta şcoală!

Cum, naşterea, se spune că nu poate fi din nimic, niciodată,
eu fiind deja, e clar că exist dinaintea naşterii eternităţii...
şi nici nu mai văd rol, posterităţii!

Iubirea, fiind idiopatică, este definitiv incurabilă
şi culmea, victimele nu se plâng...
e doar o chestiune de... răsfrâng!

Inevitabil, deci fiind tot rotund, nu-i niciodată un sfârşit
şi-i neînţeles cum mărul este fructul cel oprit,
că n-am fi fost; nici laicul, nici cel smerit...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şcoala Domnului Isus

"Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul..."
(Apocalipsa 1:8)

Când am venit întâia dată
La şcoala asta minunată,
Câţiva "copii", mai mari ca mine,
M-au tras deoparte şi mi-au spus:
— De azi încolo, ţin'te bine,
Tu eşti şcolar al lui Isus!

Despovărat de greul vinii,
Am stat în băncile luminii
Şi-am învăţat din Sfânta Carte
Ce-nseamn-a păcii bucurie,
Ce-nseamnă viaţă fără moarte,
Ce-nseamnă Cer şi Veşnicie...

Şi-am scris pe-a inimii tăbliţă
Cu-a dragostei, de foc, peniţă,
Un Nume scump, un Nume viu,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Copilului

Astăzi e ziua ta, "copile"
Chiar dacă mare ai crescut,
Iar acele frumoase zile
Repede-au mai trecut...

Tu parcă ieri erai şcolar,
Ore-ntregi cu fraţii te jucai.
Citeai în grabă din abecedar,
Să treacă timpul îţi doreai.

Toate-s acum amintiri,
Iar uneori din greu oftezi
Când minunatele trăiri
Cu drag le rememorezi.

Acum clipa s-o trăieşti,
Iubeşte, râzi cât se poate.
Că repede îmbătrâneşti
Şi te-ndrepţi spre moarte....

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!