Poezii despre moarte și școală, pagina 3
Societatea ( puls - radiografie - tratament)
Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?
Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?
Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...
Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abecedarul vieții
"Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)
Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o școală pentru cei ce pier,
Să faci o școală sfântă pentru toți:
Și pentru ciungi și pentru orbi și pentru hoți...
La poarta școlii cu ceresc chilim
Bătu și Tânărul bogat și Nicodim;
Dar n-au rămas să-nvețe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!
Cu slove mari, din Sângele tristeții,
Ai ticluit Abecedarul Vieții,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Și-a răstignit, între tâlhari, Învățătorul.
Învață-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irespirări
Îmi pun probleme de conștiință,
viața nu este o necunoștință,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi și la școală,
să te-ntâlnești cu doi drumeți,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeț,
dar este Domnul, te sperii nițel,
cine ești tu să vorbești chiar cu El?
Dar Domnul spune " Ești creația mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neștire.
Între-un general și un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumusețea femeii
Nu cunoaște opreliști,
Ești prea familiar, spune birjarul,
[...] Citește tot
poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca și tine,
bine este că nu le-ai știut,
parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,
întrebând ce s-a-ntâmplat, ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
liberați de ce și cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la școală,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai suntem încă vii
Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neașteptat.
Acest rău numit Covid,
Un virus periculos și perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viața un infern.
O cumplită pandemie se instalează,
Și oamenii se izolează,
Stau in carantine
Și la ei in case.
O, Doamne, câtă suferință
Pe oameni, și câtă neputință,
Când virusu-i doboară!
Și câtă jale,
Când stau la rând să moară
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala râsului
S-a născut dintr-un hohot de râs.
Când părinții au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în fața fiecărui lucru,
Până la soare.
Și a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La șapte ani încă nu se oprise din râs
Și doctorii l-au trimis la școală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ținându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniștii.
Cum să vă spun?
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă proștilor
Motto:
Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!
De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROȘTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Wasson
Oh! Iarba udă de rouă de pe pășunea din Carolina de Nord
Prin care Rebecca se ținea de mine plângând, plângând, plângând,
Cu un copil în brațe și cu alți trei alergând alături, plângând,
Prelungind despărțirea eu plecam la războiul cu englezii;
Și-apoi anii lungi și grei până în ziua bătăliei de la Yorktown.
Și-apoi căutarea Rebeccăi,
Pe care am găsit-o într-un târziu în Virginia,
Doi copii muriseră-între timp.
Într-un car cu boi ne-am dus în Tennessee,
De acolo, după niște ani, în Illinois,
Pentru a sfârși aici, în Spoon River.
Am cosit iarba bizonului,
Am doborât păduri,
Am ridicat școli, am construit poduri,
Am croit drumuri, am cultivat câmpuri,
Singuri cu sărăcia, cu calamitățile, cu moartea
Dacă Harry Wilmans care a luptat în Filipine
Nu are un drapel pe mormânt,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și școală, adresa este: