moarte şi nebunie

Doină de reabilitare

Să ne treacă vai amarul
împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând
păşim singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte
sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte
dusu-ne-ai peste departe

De-au rămas numai consoane
gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat
iar nebunul împărat

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (22 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discreţie

Nu vreau să ştii că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele despreţuiesc
Pe-un franc poet!

Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară...

Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată...
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;

Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc:
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l despreţuiesc...
Tac – sunt discret!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima obosita

Daca fiecare lacrima
ar avea curajul sa povesteasca
nebunia facerii
si pana la moarte...
... pana sa renasc,
dintr-un trup insipid si flasc...

Oh! Cate ar fi de povestit...
Aseaza-te, calatoare ostenita,
din causul palmelor adapa-ti furia,
da-i drumul animalului din tine...
... deasupra lacrimilor
a inmugurit curcubeul...

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia mulţimii

aproape că mă simt bine în inimă
pentru că inima nu este un om
nu-i păpuşă în păpuşă şi nici cerul deasupra
nici a muri nu-i
e o dragoste pe scară
şi nu mai coboară zilele astea
e o dragoste pe scară
e tot timpul rămas.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş aduce înapoi

Două inimi stau în umbră,
S-or mai iubi? Chiar nu mai ştiu,
În minte e o ceaţă sumbră,
Dar tot al tău aş vrea să fiu.

E oare din obişnuinţă?
E amintirea ce o port?
Cu tine verde eram, fiinţă,
În lipsa ta sunt gri, sunt mort.

Le simt doar eu, ce nebunie!
Pare că e cum ai sperat,
Că a trecut o veşnicie,
Dar nici acum nu te-am uitat.

Două inimi? numai una,
Nu mai dai paşii către noi,
Te-ai depărtat, eşti precum luna,
Eu te-aş aduce înapoi...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furibund

Ca floarea de colţ
În negura dimineţii
Suspina acum poeţii
Cu versul mort.

Ca o furtună de pelin
Ce mă poate seduce
Complexul tău dulce
Sta în carafe de vin.

Se aude o ciudata melodie
La gramofonul din ungher
Nebunii de alb acuma pier..
Vetusta şi crâncena simfonie.

Searbădă amintire
Despre un trecut imund
Melancolia-i până la fund
Din frageda copilărie.

poezie de Ciprian Călin Cugerean
Adăugat de Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ţară

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...

(...)

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor mori de vânt

O, straşini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-şi aduc aminte, aşa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!

Sub şiţa învechită îşi întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie şi pământ,
Şi fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe ţărână, sau prin nisipul dunii.

Deşi vă paşte moartea cumplită an de an,
Tot mai păstraţi trufie de nobil castilian;
Subţire, braţul vostru înalţă parcă-o spadă...

Şi cum staţi nemişcate — pricep: pândiţi grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha şi visul lui nebun.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avuţii în neştire

Habar nu mai am
Unde e ea
Nu ştiu nici să trăiesc
Şi nici să mor
În nebunia mea

De fapt sunt mai străin
Decât oricui i-ar păsa
Am doar bun simţ
Cât să dau şi la alţii.

Atâta că mi-e greu
de inimă rea.
Mi-e greu
De inimă
Rea.

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!