moarte şi oaze

Mi-e foame

un râs forţat strâmbă în mine
credinţa din omul simbol
creştinătatea a reuşit să impună
încă odată, inchiziţia
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia

o caricatură explodează cu cartuşe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci şi deşert
se naşte un nou coran, în Ak–em
basmale negre poartă copii morţi
dar încă vii
ei fac instrucţie cu grenade pe piept

un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de ţigară
pe un geam scrie, haine second hand

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cupola clipelor

Timpul cosmic şi-a smuls clipa
Şi a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simţim risipa-
Nici perpetuua mişcare!

Că de l-am simţi deplin,
Mişcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forţele lui Cronos!

Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziţi de moarte,
Că şi stelele şi Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!

Doar aşa, supuşi la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ţine sub aripă-
Şi ne dă un adăpost!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieţii în câmp pustiit
emoţii ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfinţit.

soarele e singur într-un deşert arid
cu oaze de iubire rare şi mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.

amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieţii e prezentă şi moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.

pe valea suspinelor speranţe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat pentru speranţă

La fiecare oază în pustiu
Îmi încarc desaga cu iluzii
Ca să-ntreacă dărnicia muzii
Pomenită într-un interviu

Şi bucuria mi-i puţină
Că supralicitează preţul
Şi nici dispreţul, nici judeţul
Nu au puterea s-o susţină

Eu nu sunt vânător de dividende
Ci numai vinovat pentru-o speranţă
Care-o comut din stanţă-n stanţă
Şi cu scadenţa la calende

E mult mai greu un jug de dus
Decât Sisif cu bolovanul
Sperând că mâine sau la anul
Vei spune tot ce ai de spus!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu!

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramai departe

Te-am ridicat pe culmi, spre stele
Şi te-am asemănat cu una dintre ele.
De-ai fi, Luceafărul de zi,
Mereu spre tine aş privi,
De-ai fi Luceafărul de seară
Ce-ncet spre mine se coboară,
Te-aş aştepta şi-o veşnicie,
Chiar dacă lumea-ar fi pustie.
Dar tu eşti Astrul luminos
Te-aştept, dar drumul e spinos
Şi dacă tu te-ndrepţi pe-o rază
Spre a pustiului meu oază
Toţi te privesc cu disperare
Crezând că Astrul lor cel mare
Îi părăseşte şi nu vor
Ca el să fie muritor.
De-aceea, tu rămâi departe,
Nu ai nici viaţă, dar nici moarte,
Ai ce-i mai trist şi mai amar,
„Crezi că e vis?” „-Nu! E coşmar!”

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În drumul tău... o vei întâlni negreşit...
o vei găsi mereu scormonind
cu nesaţ
în negura cărării ei,
după o oază de lumină...
cu fruntea şi palmele in ţărână...
bătând la poarta Cerului...
Ea-şi vărsa cântecul înrourat de durere
în izvoarele adânci ale lumii...
Pe urmele ei cresc flori de dor
cu rădăcini în cer...
Flori de gheaţă... flori de foc...
Cerule, ascultă-i cântecul înăbuşit de lume...
coboară-te peste ea...
când putere n-are să mai strige
şi ca pe-un prunc ce se zbate să vadă lumina
înfăşoar-o în mantia albă a iubirii
Şi naşte-o...
naşte-o din nou...
Încă o moarte să poată primi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viaţă
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de aţă
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viaţă, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munţi şi ape, şi pământuri,
Calde zări din patru vânturi.

Şi pustiu, şi oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.

Iarbă grasă ce foşneşte
Limba ce ne îngereşte,
Crucea moşului străbun -
Ritmul inimii de-alun.

Voci de pene şi condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!