Poezii despre moarte și oaze
poezii despre moarte și oaze.
Breve sogno
Ce mort frumos s-a deșteptat în mine
Sub farmecul atingerilor tale...
O stea s-a smuls din negura din vale
Și-a răsărit o floare pe ruine.
Cu-nfrigurări de visuri triumfale
Viața iar mi-a fulgerat prin vine
Și tainice nemărginiri senine
Mi s-au deschis strălucitoare-n cale.
Femeie, tu, solia primăverii,
Tu mi-ai vrăjit misterul învierii
Și oaza magică dintr-o Sahară,
Unde-am murit pe veci, a doua oară.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minune-i și moartea
Nu mai făceam minuni, sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-și intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de șale.
Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă și minunată
Și mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.
Dar cum o minune-i și moartea,
Lor nu le ieșea decât pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ținea atunci partea
Cea vătămată și pe vindecate.
Și regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în același chip
Și, luând de mână o rază,
Mă îndepărtam cu pași de nisip.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
- Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
motto: De ce mă judeci?... Andreea Panzariu
... De aia te judec că clopotului pasului tău
E alb de tăcere
Și surpă subit în retina auzului meu
Galopul durerii
De aia te judec că iarna ajunsă la lamă de os
Trecuturi învie
Turnând în clepsidre nisipuri ce urcă sfios
Ca vița de vie
De aia te judec că caii cerșiți la oaze de flori
Nu mor când vor câinii
De aia te judec că poți să oprești herghelii de fiori
Cu liniștea mâinii
De aia te judec te judec te judec mereu
Te judec te judec
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pustiu
În sufletul pustiu au înflorit cactușii
și oazele se înmulțesc
caută izvoarele cerului.
După furtuni încep anii să curgă
ca nisipul în clepsidră
sub amenințare de scorpion.
Port mările lumii sub cap
și călătoresc
fără să am aripi de pasăre,
ci numai o moarte în spinare
ce nu-i grea nici ușoară,
dar mă ascunde în pământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-al tău contur...
Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul
Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.
Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul
Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?
sonet de Ionuț Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martor ocular în zori de zi mâine
adoarme-n racle moartea uriașă
s-a luminat și-i ceas născând de rază
iar clipa tace și-n etern veghează
că vine dimineața-n veci nuntașă
pe drum pustiu trec oameni către Oază
rămân acolo suflete ce-nfașă
pe Domn în adevărului cămașă
că pe Pământ minciuna ființează
&
pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinit vorbă hazlie
Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existența îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ți lacrima rotundă.
Îți e privirea de altar și trează
îți este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morții s-o ascundă,
clepsidra încă să nu știe oază.
Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coșciuguri neființe ce-și ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a liniște să intre.
Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul cerului
Plouă, mirosul de parfum al cerului
Amintește de căldura palmelor tale
Și-i rece ca o rană veche și mâinile
Ți le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăț marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ținem amândoi culorile în mâini
Și simțim lumina Învierii, dragostea și moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă și eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrățișările mele pentru tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și oaze, adresa este: