Poezii despre moarte și păianjeni, pagina 2
Avea o libertate
filosofică în ochii unor morți
fericiți că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
și anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiți
după aceea uscați cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite
libertatea lui se uită chiorâș
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
și umplea orașul de veselie
cu zâmbetul ei roșu carmin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea boului este demnă de admirație
Răbdarea boului este demnă de admirație.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învață aria toreadorului.
Profeții ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputință.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.
Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.
Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe
Bătrânețe,
Voință fără putință,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâș
Printre păianjenii
Din locuință.
Bătrânețe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viața amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Și dorințe neîmplinite.
Bătrânețe,
La ce-ți folosesc?
Carul anilor de trudă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Acuma este tristă la fel ca alte mame
ce și-au pierdut copilul atât de mult iubit
și care mai zâmbește doar între patru rame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
În case se întâmplă atât de multe drame;
Ferestrele și ușa de dor au amuțit,
Păianjenul, la colțuri, compune caligrame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Pe haine și pe paturi e plin de praf și scame,
Iar florile din glastre, de sete, au murit;
Păianjenul se teme că va muri de foame...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat - Ediția a doua (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de cînd lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de cînd lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stafia Morții...
În strălucirea neagră, inertă și hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o țâță ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorții uns,
Să mă prefacă-n lume în fel și chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere și șoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...
Și cine sunt în fața sorții?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot și nicăieri
Dar sunt Stafia Morții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrâng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dânsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gândirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de când lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesând în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
Copil naiv! de-aceea te-ador și te mângâi
Cu fața-nmormântată ca-n floare de lămâi
În carnea-ți netezită de buzele dintâi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugăciunea lui Avram Iancu
E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi și pășuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câțiva sunt buni
E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulți, tainu-i tot mai mic
Și nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic
S-au îngrășat berbecii și măgarii
Păianjenii ruinei curg șuvoi
Pereții de stejar trosnesc de carii
Căpușile regine-s peste oi
Au ruginit tălăngile în ploaie
Și laptele-i ca pânza grea de cort
Și orice miel se leapădă de oaie
În măieriște zace-un înger mort
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Singurătatea sfredelește lacom, nu doare dar mă sting
poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălțare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
și invers...
strâng în brațe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează liniști
tata
plecat și el
caută înțelesurile cerului
în jurul meu strănepoții
construiesc drumuri și castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și păianjeni, adresa este: