Poezii despre moarte și păianjeni
poezii despre moarte și păianjeni.
În sus de sus
Hai, să nu-l distrugem pe păianjen
și morții să nu îl dăm la iepure,
sacrifica-vom foamei
ținerea de minte.
Cu aripi creierul, el, în curând
sprâncenele și ochii și gura
lăsate or să ni se lase pe pământ.
Mănâncă ce e jos, mi-a zis,
și a zburat
și s-a fost dus
în vis,
în mult înfometatul de nimica vis.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețea, un colț îndesat cu nimicuri
știu că nu e bine să te pui rău
cu singurătatea
ca să
nu te stăpânească puterea ei
ai putea să mori din asta
știu
undeva în colțul îndesat cu nimicuri
un păianjen țese din firul nopții
în camera de alături
un bătrân orb joacă șah...
poezie de Teodor Dume din revista Qpoem (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița-de-vie
Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.
poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păinjiniș
În plasa gândurilor mele de lumină
Ți-am prins imaginea: o viespe
Subțire-n mijloc, ageră și fină.
O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe fața unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...
E seară... Plopii înșirați în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...
De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Rețeaua fină s-ar cutremura
Și fiecare fir întins prea tare
Mă doare...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tu prin timpul meu arar trecând
și timpul și-ntinde trupu-n
cenușa de doi stânjeni
îndoliază azi și zboară
văzul meu cărunt
și vălul roz pictat cu tuberoze
ți-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniți
tocmai din ostrovul Miklosich
și urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci și pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
și-al lumii ospăț de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vin ca să plec...
O să vin să m-atingi
să mă stingi
să mă-nfășuri păianjen în plase
să mă-mpingi
delicat de pe oase
să m-atârni răbdatoare în chingi
pe-nserat, pe la șase
O să vin să mă-nveți
să mă-ngheți
să mă mângâi cu buzele arse
să-mi răsfeți
diminețile stoarse
să mă plimbi în buiestru prin vieți
deghizate în farse
O să vin ca să mor
să cobor
să m-așez printre stelele stinse
să dobor
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Timpul ne moare în cuvânt
gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nota în caietul
cu pânză din scoarță de copac
ce visa când lua sămânța
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morți
numai copii morți înveliți în frunze
de palmier și îngropați fără ceremonie
visa copii năpădiți de termite sau furnici
visa copii prinși de păianjeni mari
care îi injectau și apoi le sugeau interiorul
visa copii devorați de jaguari sau tigri
visa copii arși pe ruguri în ceremonii
de inițiere pentru șefii de triburi
visa și nota totul în caietul acela
din scoarță de copac. copii prinși
în hățișurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat și se gândea
câți copilași morți văzuse în viața lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimați
primul copil mort a fost o fetiță
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anexă
plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi
și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și păianjeni, adresa este: