moarte şi sclavie

O fată tânără pe patul morţii

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanţul de braţe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă şi-n laturi s-abate
Când ziua e rece şi cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Aşa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Şi astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc, încep să se închege

Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinereţea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?

Eram aşa nebun! un sclav şi-un rege
în carne desluşeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi şi ploi pribege
prin universul meu predestinat

Şi parcă veacuri lungi de frumuseţe
se aşterneau în faţa mea, solemn
învăluite-n lauri şi ospeţe

E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nveţe
prin vama morţii cum să trec mai demn.

sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreţi să fiţi stăpâni

Dacă vreţi să fiţi stăpâni
pe ale voastre soarte,
Treziţi-vă români!
"din somnul cel de moarte".

Slugoii din parlament
vă manevrează constant.
Vă vor robi la Occident,
sau v-aruncă în neant.

Vă vând viaţa, vă vând ţara.
Vă lasă fără bogăţii.
Numai înduraţi ocara!
Luptaţi-vă pentru copii!

Păstraţi România Mare
de la Nistru până-n Tisa!
Arătaţi c-aveţi onoare!
Aşa cum străbunii zisa.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia morţii

Eu nu voi zice Morţii c-o voce nenţeleaptă
"Din mersul tău o clipă mai stai şi mă aşteaptă!"
Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit!
În ea e libertatea, şi-n viaţă, e robia...
Cu braţele deschise ne-aşteaptă Vecinicia...
Reintri iar în sânul din care ai ieşit!

Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie;
Privirea sa e lină ca bolta albăstrie.
În ea se oglindeşte întregul Nenceput!
Pe graniţa lumească e-o poartă triumfală,
Şi flacăra din preajma-i de patime ne spală,
Iar sufletele noastre le curăţă de lut!
(...)

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii albaştri

Mă simt ca un mamut căzut în transă
Împleticit confuz printre printre scaieţi
Jucat la zar de niscai nătăfleţi
Un laitmotiv damnat şi fără şansă.

Din toga răsfirată o agrafă
Cadenţa unui ritm pierdut de mult
Răvăşitor motiv ades ocult,
Un blam pecetluit de o parafă -

Din pocnetul de armă sec şi orb
Sânge fraged picură pe drum
Victime tenebrelor de fum,
Vulturii de piatră vin şi sorb;

Trec prin mine leii şi pantere
Condamnaţi in nuce la migraţii
Împovărate runele de graţii
Şi robii trag întruna la galere

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia umbrelor

Ah, calea robilor...
... calea robilor aparţine
acelora născuţi în zodia umbrelor;
sclavilor înscrişi voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinţei,
ca şi când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste şi
îngăduinţă se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiţi în luptă
cu însăşi zodia nefericirii lor.
Urcă şi cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morţii pe umărul stâng.
Şi iată, urc de unul singur!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Lanţ de rob,
iubire-ncătuşată,
zbucium
de trupuri adunate
în licăriri de noapte.
Încorsetat în dor
frânt pe ţărmuri de vânt,
sunt jertfă pe altarul vieţii.
Înbălsămat de durere
spre roua dimineţii
mai sper...
jertfă în şoaptele clipelor ce mor
ca într-un dans de val
în zarea trecută.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravietuire

Dincolo de poarta albă,
Drum cu cioburi de sidef...
Vin la tine ca o oarbă,
Fără moarte, fără suflet,
Şi-mi car trupul ca o sclavă.
Rupe-mi-l în palma-ţi crudă,
Şi adună-mi-l din plâns!
Coastele ce ţin sub ele
Tot ce e mai greu de dus,
Rupe-le! Că prea m-aruncă
Înspre marginea de sus...

Mai rămâi aici o clipă,
Cât să-nvăţ să mor şi eu...
Din a vieţii-ntregi risipă...
Să rămână... Dumnezeu...

poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 146

Biet suflet din pământul păcătos,
Care înfrunţi puterile rebele,
De ce te iroseşti şi rabzi zelos
Pictându-ţi inchisoarea-n acuarele?
De ce să cheltuieşti necumpătat
Pe-acest palat ce viaţă lungă n-are,
Care de viermi va fi revendicat
Şi-apoi mâncat, aşa-i sfârşitul oare?
Ei bine, atunci profită de-al tău rob
Şi o să vezi ca o să te răpună;
Pierzi vremea cu prostii, ca un neghiob;
Sporeşte tu, căci trupul e ţărână.

Şi vei învinge Moartea ce desparte;
Când Moartea-i moartă, nu mai este moarte.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!