moarte şi sensul vieţii

Rosebud.poem autist

visasem să scriu un poem autist
trecutul trebuia desfiinţat &nopţile bacoviene
copleşind teribilul suflet din adâncuri
nu mă lăsasem &nu voiai să rostesc cuvântul
enigma care înfăşura lumea ori mai îndeaproape lumile
în care caiii sălbateci ai vidului îţi hrănesc iluziile
pocnind din bici încerci să adormi reducând aproape la absurd
întâmplările fericite ori în care ai visat să fii fericit raza oaza beduină
imensitatea pustiului putând fi numărată fir de nisip după fir de nisip
acesta e viitorul prinţ al vremelniciei rosteşte cuvântul şi nu muri
sub mâini de nisip sufletul devine infinit djini îl conduc la trap
propunând o nouă mistică şi desăvârşire însă nu rosti cuvântul
ultima clipă ultima strigare aidoma lui rosebud îţi zic nu te pregăti
de moarte pe maluri de râu treci mai departe într-un poem ale cărui morfeme
transcend timpul & spaţiul virtual dintre mine & oricine altcineva angajat
în mistica sublimului în desăvărşita singurătate a strigătului de om viu
răspunsul depăşeşte fantezia şi aşază lucrurile faptele & întâmplările
nevoii de cifra doi abstracţiune a frumuseţii pierdute & a inocenţei
însă tu nu rosti cuvântul decât în tăcere singura ta armă devine epicul
ascuţit ca mii de săbii iluminând deşertul dintre tine şi tine dintre sine

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Îmbrăţişez acum, în amurg,
Clipele ce-n grabă au trecut,
Ce au lăsat în urma lor, o viaţă,
Doar o viaţă a unui simplu om
Şi –o tolbă plină cu poveşti,
Poveşti ce fac deliciul zilelor,
Într-un prezent năucitor.

Le răsfoiesc filă cu filă
Şi descopăr că-n interiorul meu
Plin de lumină şi mister
Găsesc răspunsuri la întrebări
Şi jocul faptelor de altă dată,
O altă valoare –n ele poartă
Şi sensul vieţii îl recompun.

Copilărie, primăvara dulcei tinereţi,
Uvertura adevăratei vieţi,
Tărâmul zânelor, Ilenelor Cosânzene
Lui Prâslea şi al Feţilor frumoşi

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (24 iulie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu II

Cred, că fiinţa umană este cea mai reuşită,
mai frumoasă şi mai surprinzătoare creaţie a divinităţii,
de aceea nu trebuie să dezamăgim creatorul.
Trăim în iureşul unui univers fantastic,
prin forţa şi frumuseţea lui,
a sistemelor şi ecosistemelor sale,
ca să nu mă gândesc patetic la un dirijor suprem,
al acestei realităţi misterioase
şi la scopul capodoperei sale, viaţa în univers.
Simt prea multă organizare
şi disciplină în universul înconjurător,
ca să mai rămân o ateistă convinsă,
atunci când viaţa, acest miracol viu al creaţiei,
este într-o veşnică dezvăluire şi regenerare,
nelăsând nici un gest pozitiv nerăsplătit
şi nici o greşeală, mai ales omenească,
să treacă nepedepsită, la timpul şi momentul potrivit.
Cred, că nimic nu poate deveni organizat în lume şi în univers
fără ghidul unor sau unei inteligenţe supreme, divine.
Sunt prea multe specii vii cunoscute

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (12 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!