Poezii despre moarte și sensul vieții
poezii despre moarte și sensul vieții.
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de vant
Lumina se naște, trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocnește într-o cușcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat
Moartea se lasă încet peste lume
Viața are un sens fără nume
Oamenii mor
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul...
Mă scald într-un amurg indezirabil
Și mă sufoc în cadrul lui funebru
Că-apune tot ce-i veritabil,
Lovind brutal un scop scontat celebru...
Și-un trăsnet din senin, inexplicabil,
Transformă spectrul în alb-negru
Prin Golu-i inerent, finind finitu-irevocabil...
În zadar atâta jale după cei iubiți ce mor,
În zadar durerea care
Fă din golul ființei tale plinul neființei lor
Și deschide-o groapă mare
Pentru restul zilelor...
În zadar... dar cum poți oare
Să-ți întinzi cu bucurie... pașii iar, nepăsător...?!
Cu brațele durerii cuprind iar Universul
Și bocetul tăcerii din suflet se dezgroapă
Să-și scrie-n lume versul,
Convins de Scopul vieții, la închiderea de pleoapă...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (23 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna există o întoarcere
tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neașteptat de zăpadă
i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiță sticloasă de întristare
mă uitam în palmă pe linia șerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieții la intersecția a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste
cu cât vedeam mai bine departele înțelegeam mai puțin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoșteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc și mă-ndepărtam
cu moartea în oase
la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
și doi elefanți care-și sărbătoreau ziua de naștere
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără explicații...
Intr- o adiere blândă, tu te pierzi in văzul lumii,
Aduni gândurile- n palme si le numeri ca nebunii,
Când ai obosit să aflii doar din ele sensul vieții,
Sorții te abandonezi, rostuiesti alte concepții.
Cum că viața- ți este dată, din iubire fără ură,
Fără frici, fără mânie, fără de sindromul,, turmă",
Fără să dai explicații, singur soarta ți- o croiesti,
Harul tău ți- e călăuză, far ți- s legile Cerești.
Nu știi către care zare, inspre est sau spre apus,
Să- ți batătorești cărarea, să audă ce- ai de spus,
Răsăritul să îți nască, frunze, flori pe trunchi uscat,
Iar la vest maritul soare, să n- apună niciodat'.
In cadranul unui ceas, timpu- n secol se măsoară,
Mugurul ce prinde viața, umbra trunchiul o- mpresoară,
Pe pământ, păduri de oameni, prinși de Cer și in adânc,
Vor sfida mesajul morții, vor fuma al morții cânt.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și sensul vieții, adresa este: