Poezii despre moarte și sfârșit, pagina 2
Cu o candelă de nisip
în fiecare seară cobor pe un drum
ce nu duce nicăieri
la marginea lui îmi întind umbra
sub care mă așez
grijuliu
o durere de moarte se prinde cu mine
sunt primitor și nu ripostez
nu caut cuvinte nici semne și nici răzbunare
în orașul din mine sunt doar ziduri
un ceasornic și o noapte
fără sfârșit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ca un bumerang
Între începutul fără început
Și sfârșitul fără de sfârșit
Sunt eu-
Alfa și omega
Curând strămutat în VEGA...
Între nașterea mea,
A ta,
A lui,
A oricărui,
Vuietul flămând al bumerangului...
Orbi, vindem și cumpărăm iluzii!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postfață la o iubire sfârșită
Există-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună...
Auziți... auziți...
Există perechi fără moarte,
în mișcare mereie,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
semănând a metaforă, semănând a idee.
Aceștia rămân împreună
în sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziți! Auziți! Auziți!
Există-ndrăgostiți fericiți!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul
Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;
Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții;
Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus...
Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cântăreț
Îmbătrânești, și versul tău
Îmbătrânește ca și tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânți e rău.
Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăța
Și satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ți iese-n cale?
Nu simți cum cântecu-i sfârșit
Și-n țitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e bine să mori...
dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopții
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta și
nici nu e bine să împrumuși
din viața altora
pentru că
viața e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul
și-n clipa sfârșitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în interval IX
[moartea voastră e urâtă
a mea încă
nu s-a născut
catastrofele agonizează
în pământul vostru
și cresc în mine haotic
departe aș vrea
ca toate lucrurile
să-și memoreze
sfârșitul]
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roosevelt
Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi
Și i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franța!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut
Ar fi murit poate,
Deși generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel și-a găsit și el sfârșitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat și impus
Trăiesc și prosperă,
Acum nestingherite de existența lui.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre fericire (După "Spre primăvară" de Șt.O. Iosif)
Voi divorța curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.
Schimba-voi hoașca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:
Un chip așa senin
Cum nu găsești-
Prestează-amor divin...
De-nnebunești!
- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore, după Șt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul
Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;
Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții;
Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus...
Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și sfârșit, adresa este: