Poezii despre moarte și testament, pagina 2
Testament
Știind că studiat voi fi în școală
Și clasic voi ajunge (abia mort),
La port și-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colț de coală
Și-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greșală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
Las operele-mi - toate - în ediții
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviții
Pe barba mea să-și cumpere-acareturi
Și să petreacă-n Franța o vacanță
Cu-o scórie-n doi peri din nu ș'ce stanță.
poezie celebră de Romulus Vulpescu (23 iunie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii și tine,
întreaga amintire de când eram om viu.
Averii mele brute mai grabnic dați-i foc,
vedeți că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârșitul nostru vine sfârșitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte și noroc.
Mai scriu aici ca banii găsiți prin buzunare
să-i îngropați cu mine ca semn că îi detest
și ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,
să m-așezați în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n față, cu lumea în spinare.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger
Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunțări vinovate...
De Brahms marș funest? Or de Grieg?
Câinii flămânzi sar să muște
Aerul grav-stalactică
Haita e prea asmuțită
Crivăț gata să-i puște
Se covrigesc morți-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră și-o viață pustie
Testamente gracile se scriu
Degete-s lipite de clanță,
Pe țigle coșuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheață...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind un vis urât
M-aș contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Și morții dănțuiesc hai-hui.
M-aș admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.
M-aș pune-n cartea de povești,
Cu-a mea privire autistă,
Să poți cândva să îmi citești
Un testament ce nu există.
...
M-aș face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu știu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
De poți trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Și mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Și se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moștenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinți și fii,
Cu toții odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Ești prin absență din cei vii,
În nevăzut făr-a se ști,
Măcar arhivă, experiment,
Câștig deja,
Nepieritor; că nu mai piere
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț dâmbovițean
Recent, cum fost-a publicat,
Divorțurile merg mai bine
Mult mai ușor se pot obține,
Și mulți de asta-au profitat
Iar Leana a acționat,
Și-a obținut sentința-n fine,
Deși aflase orișicine,
Că Gicu este decedat
Iar ea divorț de răposat,
Nu ar fi dat, e evident,
Memoria i-ar fi păstrat
Cu mult respect și permanent
De Gicu cel controversat,
Nu o ștergea din testament.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada de încheiere a Testamentului Mare
Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârșind, al bietului Villon.
Veniți când clopotele bat
Și dau de mormântare zvon,
În straie roșii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morții plocon
Când lumea asta o lăsase.
Și cred că nu mințea deloc,
Căci l-au gonit fără pardon
Iubitele, haíne foc,
Că de-aici până-n Roussillon
Nu-i spine, ghimpe ori ghimpon
Să n-aibă, (nu exagerase),
Din straie, zdrențe de barșon,
Când lumea asta o lăsase.
Așa a fost, nu altcumva,
Golaș pieri, fără zorzon;
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Melville
Adeseori sub valuri, departe de-aceste orizonturi,
El citea testamentul și mesajele-aruncate de zarurile
Celor înecați, de oasele lor lovind sub geana spumii
Coastele de mărgean ale mărilor nevăzute lumii.
Iar epavele se perindau fără bătăi de gong, de clopot;
Caliciul generos al cuprinsurilor morții returna un capitol
Răvășit, hieroglife-învinețite, rana unor semne de rău augur
Pe coridoarele scoicilor, de unde nu răzbate niciun zgomot.
Atunci pe circuitul unei perpetue spirale vaste,
Cu funii vrăjite și răutăți uitate, ochii înghețați acolo
Au devenit altare-n apele cu translucidă piele....
Pe când perpetue, tăcute răspunsuri se furișau sub stele.
Compas, alidadă și sextant nu mai așteptă ora mareei la sizigii...
Deasupra,-n prăpăstii de-azur, și jos, în cercul zării,
Nici un cântec trist nu trebuie să-l tulbure pe marinar.
Umbra-aceea fabuloasă va fi mereu numai a mării.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Averea (poezie in grai bănățean)
O murit șî baba Eva
A ei d-abe așceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...
S-api la îngropășiune
Viniră care dă care
Că țânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...
S-o fost scris la testament
Tăt se baba o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat
Avea o șioardă dă vași
Un siopor mare dă oi
Mulce lanță dă pământ
Șî bag sama euroi...
[...] Citește tot
poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și testament, adresa este: