muzică şi măgari

Vinul de Cotnari

Vinul dulce de Cotnari,
Lăudat de cronicari,
Poate multe face, drege:
Poate limba s-o dezlege,

Din timizi face-ndrăzneţi,
Din afoni "mari" cântăreţi,
Dintr-un sclav el face-un rege
Şi sprinţare din betege.

Face gloabele-armăsari,
Cai pur-sânge din măgari,
Mari "deştepţi" din nătăfleţi
Şi din slute frumuseţi.

Prelungeşte tinereţea,
Uşurează bătrâneţea;
Viaţa grea, cu tot amarul,
O-ndulceşte el, Cotnarul.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (21 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina cu priveghetori (II)

Îşi înseamnă amurgul hotarul,
Se coboară-nserarea pe văi.
Şi se miră de mine măgarul:
"Ce-i cu tine, stăpânule, ce-i?"

Ori mi-i fruntea de soare încinsă,
Ori cu gânduri s-au prins să mă ia-
Tot mai des mi se-arată în vise
O viaţă străină - a mea?

Ce s-aştept eu, sărac din născare,
În cocioaba cu şubrezi uşori,
Îngânând ne-nţeleasa cântare
Din grădina cu privighetori?

Nu, blesteme n-ajung niciodată
În lăcaşul cu gard ferecat,
Prin zăbrelele nopţii se-arată
În amurguri vestmânt minunat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând spărtura sa pot intra în rai

Pasărea de iarbă răguşeşte-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.

Se înalţă-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porţile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În linişte păşind în dulcele pronaos.

Îngerii pun aripi la sfinţii păpuşari
Care ştiu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus îşi poartă iarba
Iertării împărţite sub cruce cu Baraba.

Pasărea s-avântă în calea lor spre stele, –
Cântă universul în visurile mele
Şi mi se răsuceşte inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo-fabule

Dacă pisicile, câinii, caii
Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale,
Nu ar mai scrie nimeni altceva.
Un fulger m-a lovit într-o noapte,
Am scăpat, eu sunt copacul care râde.
Râd prin mierlele care mă vizitează.
Un cocostârc cu funcţie a trecut pe lângă mine,
Nu vorbeşte, el ştie tot, eu râd.
Nemaiavând picioare, mai mult ascult şi privesc,
Glasul meu s-a risipit în frunze, în vânt,
Am zărit un rac cu cleşti de aur, am râs,
Păsări ce încercau să imite broaştele, am plâns,
Am văzut îngerul morţii, se fâţâia în jurul meu,
l-am gonit, alături, un buştean vechi şi putred
visa în fiecare noapte că este verde,
cânta, încercând să amăgească fetele.
Cineva s-a oprit, a luat o daltă şi l-a cioplit,
A făcut un chip de zeu, au venit oamenii să-l admire,
Un câine s-a uşurat pe el, buşteanul a suferit mult,
Un înger milos l-a dus în Rai, că acolo nu sunt buşteni.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul - fabulă

Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale şi un catâr de "rasă".
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte şi ţi-l luă cam tare:
- Aşa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneţea şi nu produci nimica.

Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi şi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.

Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar şi cocoşul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.

[...] Citeşte tot

fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mofturi

Mofturi, morturi, monturi, softuri,
Trec pe strada Locotenenţei,
Împotriva vântului, hai să dăm ortul popii,
Ortul este baza democraţiei,
Unde este Papa Pius al XI?
Prietenul Puiu întreabă.
Biserica mânca fructe.
Măgarul cântă cu-cu la Palat,
Brânza spuse bonjour, Parisul, o-la-la.
De obicei sunt ADAM, nevinovat ca Adam,
Dar Eva cerea sex, scrisese un roman despre sex,
Adam nu citea, făcea copii dar nu citea,
mi-ai distrus viaţa, striga Eva,
strigătul ei se transformă într-un turn de piatră,
la Haifa nu încap două turnuri,
unul a devenit paratrăznet, altul paranormal,
Adam deveni scriitor, era în secolul I. e. n.,
A fost pus pe cruce, în cuie antiox,
Adam este fratele şi toate rudele noastre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepia

răsare soarele în cartierul din Brestei cu oameni săraci ce cumpără cu bani măsuraţi
turte calde şi câteva felii de salam
pe care să le mănânce pe scările casei netencuite
în timp ce muzica răsună atât de tare încât te umple până la refuz de revoltă iar glasul celui ce se jeleşte într-un cântec ţigănesc îţi sărează porii sufletului

dimineţile în cartier adună răsarituri între gunoaie
când îmi urcă în piept mâhnirea măgăruşului biciuit ce trage căruţa pe drumul prăfuit unde nu vezi maci pătând câmpul cu inimi
vezi doar câini scheletici aruncaţi într-o doară
cu ochii larg deschişi

totuşi în cartierul acesta se nasc prunci şi roua dimineţii îţi unge tălpile cu mir
aici miroase a dragoste amar
iar fete cu fuste pestriţe râd cu dinţi de porţelan când le atingi coapsa

nimeni nu vede soarele cum urcă pe scara subţire a timpului
sunt singura care închide lumina nopţii cu ochi de borangic?
stele tăcute pâlpâie departe sunt poate plămânii cartierului care respiră în noapte/
valuri de nori albi zdrenţuiţi trec
sufletele lui Gogol în cartierul unde contempli liniştea pictată în sepia la mine în piept

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajerie domestică

De multă căldură,
aici în bătătură,
nu vezi nici o figură
sau stârpitură de pasăre,
raţă creaţă,
măcănind de dimineaţă,
nici o găină
trecută peste gard
de la vecină...
Nici nu cântă,
nici nu mănâncă,
nu cotcodăceşte,
nu cloceşte,
de nu plouă,
nu se ouă...
Găina şi raţa
legate cu aţa
stau în şură
ascunse de căldură...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul turbat

Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o ştiu toţi, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfăşurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce ştii să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith şi vârcolaci, morţi călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colţ, era târziu şi somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolţi ţipătul morţii,
Murise şi ea.
Dar mai există şi mielul turbat, vine un lup fără dinţi, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul şi ţipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei şi ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poţi ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta şi Domnul o ştie, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deşi este mielul turbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti cântecul ciocârliei

(Noi, aceştia, suntem)

Noi, aceştia, suntem toate acestea
Risipitorii şi păstrătorii
Păstorii şi pădurarii
Plugarii şi măgarii cărăuşi
Lanul de secară şi de porumb
Miriştea şi bostănăria
Livada şi via din deal
Dealul, izvorul şi dorul de ciocârlie
Zburătorii din vis
Puntea peste abis
Sămânţa de ghindă găsită în tindă
Marea şi muntele
Izvorul şi delta
Nuferii şi barca pescarului

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!