Johann Sebastian Bach

Bach

Ascultându-l
pe Bach
am învăţat
să gândesc
muzical.
Nu există
nici bucurie,
nici regret,
nici iubire,
nici moarte.
Este muzică.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Toţi
marii compozitori
sunt nişte personalităţi.
Beethoven,
Mozart, Bach
nu sunt
personalităţi.
Sunt
universuri întregi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chihlimbar

Dimineţile calc petale de rouă
într-o fugă de Bach.
Securea războiului
a rămas închisă într-o lacrimă.
Furii şi-au construit castele
în utopia noastră
şi noi suntem
în căutarea unui zbor.

poezie de Vasile Ghinea din Lacrima din ochiul singurătăţii (2010)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Ştii ce-am visat azi noapte
la ceasul când pentru somn visele sunt coapte?
Tu nu erai femeie, nici eu bărbat
ci două viori. Nu-i aşa ce ciudat?
Şi vibram amândoi la fel, ah
ca-n dublul concert al lui Bach.

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din muzee nemteşti

Uneori, iubind, auzeam clapele
pianului pictat
la care cânta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de pâlniile
ori de grotestile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
Cântam cu dintii de ceas
ai cutiilor cu muzica,
purtându-mi creierul în afara
lipit ca o peruca buclata
de teasta subtiata de pasii
lui Bach,
grasul,
urcând
în turnul
clopotnitei...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

******

sunt cea mai frumoasă mamă

am părul negru lăsat să curgă

spatele mă chinui să-l ţin drept

copiii mei mă duc în toate direcţiile

cu ei râd şi zâmbesc

orice modernitate piere

orice surplus e prea mult

sunt cea mai frumoasă mamă

în ochii mei zboară pescăruşi

marea se-ntinde calmă

[...] Citeşte tot

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Şi te întrebi de-a existat iubire
Şi ce păcat de moarte-am săvârşit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinşi de amnezii ce n-au cădere,
Şi picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-aşează Bach şi Mozart în urechi.
Şi totuşi, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu ştiu că din iubire iese miere
Şi ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţiune

Mezart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spaţiul îngust
al posibilului.
Deşi sunt mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

O Iliadă într-un joc de şah!
S-animă lemnele, lemne cad morman!
Un cal de lemn - parşivul cal troian! -
Anunţă în Cetate sumbrul crah!

Cel mai cumplit e un pion duşman
Ameninţîndu-l pe maharajah!
Cad piesele în trap fugos, ca-n Bach!
Cedează Doamna - pentru Suveran!

O! Cît voit-am ca s-o domin, o,
Partida decisivă dînd asaltul,
Dar scris e ca-n Războiul - Domino
Să rîd c-un ochi, să plîng cu celălaltul!

Decad, apoi, armiile făloase,
În săculeţul lor, cu-n son de oase!

poezie de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cui

îl bat fără ură în capul
de lemn de fag cu mila
ciocanului bine băgat
în coada de treizeci
lovesc atent şi preocupat
să nu bat degetele de lângă
cuiul care ţine mâna sus
nu vreau să-l îndoi calculând
greşit loviturile executate
în fuga lui bach printr-o tehnică
componistică contrapunctuală
de origine barocă am aflat
din cărţile unde se explică
cum trebuie lovit un cui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!