Poezii despre muzică și rândunele, pagina 2
Între mâinile noastre gângania moare
Între mâinile noastre gângania moare
era un proverb dezamăgit.
Sub ochii noștri platanul se spânzură
era un poem
ce se-mpotrivea cuvintelor noastre.
Trebuie să ne coasem buzele
și să ne pedepsim melodiile.
Mai târziu, fraților:
stuful, rândunica de noapte,
marmura, catifeaua
vor găsi pentru noi
un grai nou-nouț.
poezie de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însoritul April
E primăvară, prieteni, e primăvară!
Toată câmpia zâmbește de-atâta verde;
Caisul din livadă, floarea-și cerne,
Rândunelele se-ngână prima oară.
Se resimte iară-și mireasma de afară
Și cântecul ciocârliei ce abia se vede;
E primăvară, prieteni, e primăvară,
Toată câmpia zâmbește de-atâta verde.
Și prin satul trezit, încă te-nfioară
Un piuit de pui și cântec de cocoși;
La porți stau pe scaune, babe și moși,
Miresme-n suflet, astăzi ne coboară;
E primăvară, prieteni, e primăvară!
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pe rămurele
Primăvară măiastră
cu păsările paradisului
în copacii înfloriți ai infernului,
ce te țin cu capul în soare
și o pasăre coboară
încet și croncăne ca o cioară.
Privirea ta șovăitoare
se scurge în mine
ca un vulcan
ce se revarsă
peste inima mea,
dar două rândunele
plâng pe rămurele
și scutură floarea
de pe ele,
dar eu mă strecor
cu freamăt mă-nfășor
și pieptul în brațele tale,
cu murmur de izvoare
ce cântă, încântă
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântec pentru Terra
superbă mama Terra se învârte pentru noi
când aduce soarele când aduce luna
gândurile negre le spală în ploi
mă crește la piept nu îmi este totuna.
planeta aceasta -mama primordială
ne ține în brațe la sânul lăptos
ne învață inima să fie cordială
ne trimite spre stele cu avânt voluptos.
naște curcubeie în creștetul verde
ne învață să visam numai splendori
cu aripi de lumină știe să ne dezmierde
și ne strecoară în suflete candori.
casa noastră cu acoperiș de stele
ne ține departe de daimon sperjur
cu vești de primăvară de la rândunele
în orice colț de lume trăim lung sejur.
[...] Citește tot
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fruntea de zefir in mir de primavara
Cu plecaciune sfânta, soseste mart` în zori
Firav, in verde rug, săltand mantia-si albă
Causul primaverii cadind tamâie-flori
In adiere dalbă.
Ne ciripesc in triluri, la stresini rândunele
In imn de primavara, Triodul Domnului
Se freamata in frunze, solstitiul, stih din stele
Cântările de slavă.
In verde rug de cetini o rază se strecoară
Pe-albastre metereze în franjuri vii de brazi
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Sud
φ = 006o37'S
λ = 033o58'W
Alberta. Pe punți, polipi și alge,
chefalul galben și rândunica ;
stânjenitor, bucăți de bordaj
dezveleau osatura,
trepte străjuite de sidefați,
primejdioasă încordare.
Nu este ademenit decât ceea ce se destramă
din spiritul destinului
și numai potrivit slăbiciunilor dintâi.
Ca niște nori încărcați de mânie,
zorii răbufneau în adânc
redescoperind ceea ce se crezuse
împovărare într-o rigidă xilogravură.
Nimic nu este acuzat că ar fi,
nimic diafan ori miraj,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcea deșteptare a inimilor adormite
Mai cade încă bruma-n noapte, aparent vorace,
dar îndulcit, aerul inofensivă o face.
Iarba și florile acum nu mai îngheață,
perluțele sunt parcă înșirate pe ață.
Sunt picături precum lacrimile
unei femei dezamăgită-n dragoste,
ce și le usucă consolându-și gândurile
că din nou va răsări soarele în staniște.
Pe corzile timpului renăscut,
natura cântă melodii armonioase
căci mantie de verde crud și-a pus pe lut
zâna primăvară, nascuta din gerul trecut...
Îmbrăcat în verde, albastru, galben,
vântul coase-o armonie de Chopin...
Adagio, pe narcisa imperială
inima candidă se așază ca o bănuială,
razele strălucitoare învăluite-n eșarfa solară
își împrăștie printre brazde lumina boreală.
Frumoasă ești tu, primăvară,
proaspătă și parfumată ca fecioara codană.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
E septembrie și vara plânge-n zori cu diamante,
Cu bobițe mici de rouă și se-ndreaptă spre apus,
Cântă păsări migratoare în acorduri disonante,
Mierla și privighetoarea au plecat spre sud... s-au dus...
Se mai zbat prin crizanteme fluturii cu praf de stele,
Tot mai rar susțin concerte greierii îmbracați în frac,
Zboară penele din cuibul părăsit de rândunele,
Și o vrabie se-agită gureșă și fără trac.
Toamna-și pune șevaletul pe cărările din codru
Și pe frunzele adormite ea pictează în culori,
Doar un brad veghează-n mijloc, verde ca smaraldul, mândru
Și cu vârful se înalță printre cariere de nori.
Vântu-n trecere grăbită smulge frunze de pe ramuri
Și le-așterne pe cărare pe sub pașii mei covor,
Norii plumburii se-adună și cu stropi mi-aruncă-n geamuri
Când se scurge vara-n toamnă lunecând încetișor...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muzică și rândunele, adresa este: