naştere şi şotron

Oraşele respiră

s-a terminat sezonul turistic. au căzut şi frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele îşi lasă voaletele cenuşii şi aşteaptă nopţile mai lungi
au atâtea de povestit şi nu vor să fie întrerupte

copacii desfrunziţi se spală cu cer curat şi-l lasă să coboare
iar cerul păşeşte cu grijă printre maşini
şi aşteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar ştie ritmul vieţii.

poveştile născute prematur sunt ţinute la incubator
primesc zile intravenos şi respiră cu greutate
dar se ştie că orice început e mai greu

plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-şi cum săreau şotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar şi casele mor. cad pur şi simplu

oraşele respiră. cenuşii la faţă. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne, timp

Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ţi-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în graţii
Şi eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Şi i-am încredinţat, Doamne,
Clipe, zile, nopţi, dimineţi
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundiţele din panglică albă înnodate de mama
Şi chiar şotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea şcolii.
Eu de bună credinţă m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.

Şi da, m-am întors,
Dar a dispărut şotronul

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea cade în bucăţi

Lumea cade în bucăţi,
Doamne, ce tristeţe!
În spatele norilor,
Lumină va fi?
Soarele va străluci?
În poveşti intru cântând,
mângâierile tale visând,
tinereţile-mi regăsind.
Afară lumea arde,
străzile-s pustii,
petunia din străzi adiacente
suspină sub pirostii,
aşteptând umilă noi calende.
Copilă sunt acuma,
nu ştiu ce este frica,
jucând şotron mărturisesc,
că fericirea am luat din coşul strămoşesc,
pentru a broda cu bucurie un mâine,
când toţi vom face un cerc cu miez de pâine,
ce-n cer se va oglindi poimâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul roşu dinafara timpului

îmi vreau ochii înapoi
toate fiinţele şi lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile şotronului cu îngeri
şi-al pisicii meşteră în tors basme în poala bunicii

pământul a făcut electroşocuri cu padele de verde viselor

pentru a merge drept frământ deşerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine şi privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
şi hoţii de anotimpuri

corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări

în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Psihiatrul meu mi-a spus
că n-ar fi trebuit să am vocaţie de poet.
În primul rând am văzut lumina zilei într-o clasă socială improprie
unde lacrimile ca şi rugăciunile erau păstrate într-o cameră a sufletului
mai mereu încuiată,
deci nu puteai plânge pentru orice
nu te puteai ruga pentru orice.

În al doilea rând
inima mea fusese modificată încă de la naştere,
fiind doar un ciob dintr-o oglindă
în care era imposibil să mă pot privi întreagă,
acesta fiind motivul real pentru care mi-am scris poemele pe frânturi de lume,
pe petice de primăveri grăbite,
pe câmpuri de zăpadă ori
le-am presărat prin nesfârşitele păduri siberiene.

De fapt
am descoperit că tot ce ştiu psihiatrii
e să-ţi pună întrebări despre copilărie.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!