Poezii despre naștere și suflet, pagina 2
Mirare
Mirare întreruptă
înflorirea cireșului negru,
altar, de miros
sfințit.
Căpriorul simte
cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.
Noapte de vrajă
unde să plece?
Cum ne farmecă luna,
cum mă nasc
când nu mă mai nasc,
cum mă mir
părăsit de suflet!...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulgata
Aproape că-mi părea dulce bătrânețea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunții.
Simțeam pe suflet
gustul înțelepției și al duratei
când uriașul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naști!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, prund de păcate
Suflete, prund de păcate,
ești nimic și ești de toate.
Roata stelelor e-n tine
și o lume de jivine.
Ești nimic și ești de toate:
aer, pasări călătoare,
fum și vatră, vremi trecute
și pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuți.
Iară cerul tău se naște
ca o lacrimă din plânsu-ți.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam la semafor
Mi-e sufletul răspântie de semne,
Care-ncotro și care nicăieri,
Nu s-a născut un om care să mă-ndemne
Spre mine omul cel de până ieri.
Aceste vorbe le-ar fi spus Adam
La prima lui răscruce. Mai târziu
Le-am îngânat și eu când așteptam,
La semafor, al câtelea nu știu.
poezie de Marius Robu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Isus
Isus se naște! Și lumina pătrunde-n sufletele noastre.
Și steaua tainei strălucește deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinăm și noi, cu sufletul mergând,
o bucurie fără seamăn simțim în inimă și-n gând!
Azi patimile se răpun de o putere preaînaltă!
Azi omul, luminându-și gândul, spre cer cu inima tresaltă!
Nadejdile se nasc în suflet. Credința tainic reînvie,
căci harul sfânt acum coboară în viața stearpă și pustie.
Și orice suflet care simte că-n el răsare-o viață nouă,
e ca un crin ce în petale adună stropi curați de rouă!
Și orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea,
pentru ISUS născut în iesle, azi lumineză ca o stea!
Se nimicește tot păcatul sub raza sfântă a iubirii...
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mântuirii!
Cu haina albă a virtuții tot omul poate să se-mbrace,
căci sfânta naștere aduce în inimi liniște și pace!
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Între iertare iubire și ură
Sufletul încarcerat se zbate
Are iubirea dreapta măsură
Iubirea dă sens vieți mai departe
Un cuplu naște din iubire
Noaptea ne iartă răul din zi
Ura e durere nu e simțire
Suflet senin s- aveți zi de zi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Lan
De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două semne
S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, și, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.
Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.
Așa pot fi a ta mereu.
N-am veșniciile solemne,
dar fără ele-s veșnic eu
între aceste simple semne.
poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre naștere și suflet, adresa este: