nemulţumire şi timp

De s-ar putea, iubito...

De s-ar putea, iubito, cumva, să ne-ntâlnim
În ceasu-n care roua se-aşează – s-o sorbim...
Cu buzele uscate de dor şi nenoroc –
Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.

Dar ştii, tu, nu-s prea sigur că roua ar putea
Să-mi stingă setea dulce – de dulce gura ta...
Ba, s-ar putea, răcoarea din zori să ne lipească –
Şi trupul meu şi gura-mi, setos, să te iubească.

Eu aş fi de părere, ca întâlnirea noastră,
Să fie, mai degrabă, într-o amiază-albastră
Şi-n iarba mătăsoasă, prelung să ne iubim –
Ca setea ce ne stoarce, cumva, s-o potolim.

Dar dacă tu, voi-vei – în roşu asfinţit
Să ne-întâlnim, iubito, n-aş fi nemulţumit...
Că, în general, în noapte şi-n zi şi-n frânt amurg –
Dorinţe neîmplinite, spre tine, gârlă, curg.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina codrului

copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii
glia sărăceşte sărmana n-are spor
trecută prin blestemul babei Dochii.

nemulţumirea creşte în popor
iarna îşi etalează geroasele rochii
copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii.

strigăt de valuri răsună pe vapor
timpul înebunit dansează pe muchii
scoate aburi de sminteală prin por
şi pune pe jar inima rărunchii.

copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate au un rost

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e ţepos,
Că unii zic că e hidos?

Ce-i pasă unei păpădii
Că nu e floare pe câmpii,
Că parcă creşte în zadar,
Că frunza are gust amar?

Ce-i pasă unui om rebel
Că toţi se leapădă de el,
Că are-un zel nepotolit,
Că e mereu nemulţumit?

Ce-i pasă zilei de necaz
Că lacrimi mari curg pe obraz,
Că cupa-i plină cu venin
Că-n inimi este numai chin?

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (4 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulţumit şi hulitor.

Îl ştii pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arţag,
E păcătos şi cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaş.
Un călător nefericit,
Înfumurat şi cârcotaş
Şi prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia universală a iubirii

iubite, e o luptă în mine
cu partea căzută a firii omului.
trebuie transfigurată.
doar din ea muşcă întunericul.
dacă am fi lumină, vârcolacul
nu ar avea din ce să muşte.
cad lacătele iubirii
şi tu iubeşti şi pedepseşti în aceeaşi măsură
dintr-o nemulţumire a sinelui.
dar, iubite, dragostea înseamnă jertfă
să te jertfeşti pentru celălalt din dragoste,
să îl iubeşti necondiţionat.
dragostea agapică, gelozie?
nu, gelozia vine în acelaşi timp cu vina.
ceea ce nu iubeşti la celălalt
se află cu siguranţă în tine.
iubite este o lege universală,
o accepţi sau te chinui.

iubirea e un fel de curgere,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru.....

Într-o zi de LUNI,
dorul de tine se vă dezbrăca de inhibiţii.
Poţi să mă săruţi pentru că eu voi plânge,
poţi să mă iubeşti pentru că eu te voi trăda.

Voi privi lumina ochilor tăi şi voi râde
descoperind în ei răsăritul de soare.
Îţi voi căuta umbra şi voi fi fericit că te-am regăsit.

Nu voi săruta urma paşilor tăi
de nemulţumit ce sunt cu atâta puţin...
voi săruta în schimb imaginea ta
de pe retina ochilor mei ştiind că de acolo
nu te poate fura nimeni.

Nu cred că poate cineva
să mă înţeleagă, decât TU.... ştii de ce?
Pentru că sunt doar nebunul tău...

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată din moldova (o săsoaică)

noaptea mergeam la spital pentru o analiză mai clară a corpului
îmi duceam şi prietenii dar se ascundeau mereu
se strecurau pe după perdele şi imitau glasurile isterice ale asistentelor

treceam însă de toate obstacolele ajungeam la microscopul galben

era acolo o doamnă tristă înnopta mereu sub microscop
puteam s-o privim nestingheriţi (nu strica o ocheadă)
ne îmbrânceam la vederea laptelui matern
erau musculiţe în spuma acestuia (nu ne miram avea şi isteria uneltele ei)

ştiam că doamna suferă din cauza unei nutrii la coapsă
era splendidă văzută aşa prin microscop cu sutienul ei de lână
neprelucrată

ne îndrăgosteam pe rând la miezul nopţii eram cu toţii copleşiţi
unul dintre prieteni s-a aşezat lângă dânsa şi a jignit-o

o asistentă ne-a văzut şi-a început să sufle într-o trompetă
era o fată urâţică din moldova o săsoaică

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coman din doamne-doamne (2006)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai deocheat, singurătate...

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi slalom printre necazurile vieţii am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oţelul
Şi n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi drumul vieţii mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate şi vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrăţişat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorţirea rece îndată mi-a pierit...
Şi spiritul meu nemulţumit
Spre şlefuire vie a gonit.

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viaţa printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alţii avem ce învăţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit şi mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbeşte
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulţumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiţi la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înţelegi niciodată,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (5)

Trecut-au anii şi-au crescut
Neander-puştii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deşi le-a dat tot ce-a avut
Şi i-a-nvăţat tot ce-a ştiut.

În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunţel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Şi nu ştiu, nu-nţeleg defel,
Ce câştigaţi cu lucru-acel?"

Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieţii sens
Şi n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!