revoluţie

Ziua cea mare

Trăiască revoluţia, multe salve de tun!
Cerşetorul călare îl biciuieşte pe cerşetorul pedestru.
Trăiască revoluţia, din nou salve de tun!
Cerşetorii au plecat de mult, dar biciul şfichiuieşte mai departe.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia

A fost premeditată,
S-a manifestat spontan,
A fost interpretată,
A fost răstălmăcita,
I s-a cântat prohodul,
I s-a ridicat parastas,
Dumnezeu să o ierte
Cât încă mai trăieşte.

poezie de David Boia (11 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo!

A fost un trup şi-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluţiei flecare
când îngerul pe garduri trâmbiţa
şi cerul se făcuse parcă rană
prin care muştele suiau de zor
vărsându-şi murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
şi dintr-însul moarte să mi-o scoţi
ştii cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameşi, curve şi netoţi!

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de poem

împrumută-mi o haită de lupi
"cu dobândă"
şi-ţi dau înapoi revoluţia furată
"cu dobândă"
vino prietene din mine să rupi
sunt o pradă de lege garantată
"cu dobândă"

trimite-mi din lume derbedeii
"unul şi unul"
cu ei să mă spăl sâmbăta pe cap
"doi într-unul"
jur pe toţi vameşii şi fariseii
să iau Europa de proţap
"minus unul"

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima soluţie

mi-e dor copiii mei de-o revoluţie
turnaţi-mi praf de puşcă în stilou
poezia este ultima soluţie
de a ieşii în lume din nou
m-am săturat de lovitura sub centură
acum prefer o bubuială de palat
de mi-ar zbura şi porumbei din gură
de ultimul război tot eu sunt vinovat.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excesul inutil

M-am gândit
într-o zi
la
o vijelioasă
revoluţie populară
împotriva legii gravitaţiei.

N-ar fi frumos?

Am ieşi
cu toţii
pe
stradă,
cu
pladarde mari
pe care
să stea scris:

"Jos cu mecanica lui Newton!"

[...] Citeşte tot

poezie de Costantin Noica din Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana d'Arc la români

Fiecare cu revoluţia lui
unii
se mişcă alţii stau toată viaţa de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poţi să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
Să cauţi răspunsul
Pentru că-i suficientă
doar
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Şi-aceasta o ştie orice copil
PS
Nu mai insistaţi
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţie pe bucăţi

Versul curge ca o apă
cuvântul sub piatră crapă
gândul se izbeşte-n cer
şi-alte animale pier

Ca româna nu-i niciuna
s-o ia şi pe ea furtuna
ce istorie băiete
vrei iarăşi să se repete

N-avem nevoie decât
să ne punem ştreang la gât
să dicteze cineva
ce să faci cu moartea ta

Revoluţie doar pe bucăţi
luaţi-o dacă vreţi din părţi

sonet de Costel Zăgan din Revoluţie cu repetiţie (19 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista revistelor (înainte de Revoluţie)

SCÂNTEIA se va stinge în curând,
ROMÂNIA LIBERĂ poartă cătuşi,
RAMURI sterpe se leagănă-n vânt,
FEMEIA alăptează păpuşi.

Tristeţea sărută CONTEMPORANUL,
FAMILIA se destramă încet,
ASTRA apune tot anul,
În ROMÂNIA LITERARĂ se-ngroapă-un poet.

CRONICA se scrie cu sânge,
VATRA are focul bolnav,
TRANSILVANIA înjură şi plânge,
LUCEAFĂRUL, mai străluce, suav.

MUNCA ne transformă în roboţi,
URZICA, mai pişcă pe furiş,
FLACĂRA se aprinde în toţi,
La ATENEU înfloreşte un afiş.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut neîntrerupt

Revoluţiile n-au viitor -

revoluţiile n-au decât trecut
pe care şi-l strivesc neîntrerupt,
până când,
chiar nu mai e nimica de făcut.

Apoi o iau de la început -
ca o povară fără de sfârşit -
ca un blestem neîntrerupt,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!