Poezii despre noapte și uitare, pagina 2
Gândurile nopții
Să nu aștepți durerea să te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,
Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,
Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,
Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele să te-nsoțească-n zbor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru marin
Plouă ca un strigăt.
Cerul nopții se revarsă
peste câini loviți de mașini,
peste oameni loviți de inflație,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopții
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, totuși...
Toate-s acoperite de iarnă-n al ninsorilor val,
Iar ploile primăverii spală iarba zi și noapte;
Și, totuși, dedesubt, acel inel spectral,
Nemișcat și neștiut, rămâne-o autoritate,
Un cronicar al crimei pe care rugina
Uitării a tăinuit-o ani și ani de zile;
Și care-acum revine și-i ridică timpului cortina,
Și trezește atâtea lacrimi inutile.
poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna sufletului
Caută-mă
setea vieții uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
mușc fructul iubirii
Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpița vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veșniciei
pe colțul lacrimii tale ostenite
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Freamăt de șoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă și noapte,
Lună și soare...
Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.
Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.
Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margine a uitării
Ești atât de impersonală
în unele nopți
încât mă mir
că nu începi să ningi
mi-e teamă
de ochiul perfect
care vede tot
fără să se vadă pe sine
de pasărea
ce se naște
și moare în zbor
cimitirul
oare nu e o secție
a unui studiou de înregistrări
la care natura ne cheamă
pe rând
să ne șteargă banda memoriei.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul opiumului
Fumându-și opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez,
Fo-hi, spre piscul aiurării,
E dus de visul lui chinez.
Scăpat de chinul zbuciumării,
Senin ca după-un meterez,
Fumează opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez.
Iar când sosește-al nopții miez
Ce-l urcă-n slava îmbătării,
Deplin se dă halucinării
Ce-atunci e singurul său crez,
Fumându-și opiumul uitării.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și uitare, adresa este: