Poezii despre noapte și vioară, pagina 2
Când salcâmul înflorește
Când salcâmul înflorește,
La mijloc de primăvară,
Greierușul se trezește
Și ne cântă la vioară.
Sar în nopțile senine
Broaștele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.
Când salcâmul înflorește,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipește
Parfumând pădurea rară.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urla la lună frigul
În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.
Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..
Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul
Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Astupă fluierul, vioara
Oprește-o să mai sune.
Vreau s-amuțească tot ce cîntă,
Flaute, naiuri, orgi și strune.
Vreau să adoarmă toate,
Să nu răzbată nici- o șoaptă.
Să văd că viață-i spînzurată
Într-un albastru fund de noapte.
Tăceți copaci, tăceți fîntîni,
Ca și cum viața n-a-nceput,
Pămîntul nostru să ramîie
În cer și soare, orb și mut.
Căci ar ajunge o silabă
Rostită nu pot ști de cine,
Ca să se prăbușească iarăș
Tăcerea veche peste mine.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem neîntrerupt
Doar c-o vioară și c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
și-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic și nici nu scriu
te-aș mângâia și din sicriu
Și dincolo zău de mormânt
m-aș coborî doar să te cânt
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara roșie
Cel din urmă arcuș
Cea mai aprinsă vioară
Vor picura din surghiun
Sângele-n brumă ca hrană
Cel mai tăcut dintre nori
Smuls din orbite cu-n clește
Viața și ziua sau moartea
Nici n-ar mai ști că-l privește
Cel mai străin din străini
Umbrele feței pe strune
Va coborî-n amintiri
Cea mai străină minune
Iar spulberândelor note
Duse de vânt prea departe
Le vor rămâne să-ncheie
Ciclul acesta în noapte
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Coboară lent și trist coboară
Pe-a îndoielii serpentină
Topită undă pe vioară,
Otrava nopților, felină.
Jur-împrejur, genună sumbră
Cenușa zării troienită,
Stingând contururi vagi de umbră
În fremătare infinită.
Amarul clipelor profunde
Îl sorb acordurile vane,
Dând cadențatelor secunde
Întinsul vastelor oceane.
poezie de Aurel Pastramagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
și naiuri și harfe și lire!
poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caporalul Aurel
pe plaiuri oltenești
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzații
Dunărea...
Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi
suflet destrămat cum nebuloasele cerești
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de șarpe cu salturi nebunești
un dor cumplit - apoi otrăvuri și iubiri
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium
Tincturile de toamne lasă urme
Pe țipătul cocorilor sub nori
Și amintiri sub geană macerate
Renasc stridente-n noile viori.
Multiplicate-n sînge se destramă
Buzele vîntului grav și șuierînd.
De-atîta zbucium cerul parcă arde
Și-aprinde-n noapte plopii, rînd pe rînd.
poezie de Traian Reu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și vioară, adresa este: