Poezii despre noapte și viscol, pagina 2
Autoportret în timp
Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu mine.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre vise
Știu o lume plină de mistere
Ce mă-nvăluie în fiecare noapte,
Unde viscolul este doar adiere
Și-orice țipete par simple șoapte.
Și mă pierd în nesfârșita clipă,
Bucuria se-oglindește peste ape,
Simt că zbor și zborul mă ridică,
Infinitul pare-atât de-aproape.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani
Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.
Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!
Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!
Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul
Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzepezită,
Bătrâne lup cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.
Te-am auzit, și-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Și-am priceput că-n noaptea fără stele,
Tu ești tovarăș visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ți strigi pustiei patima flămândă,
Și-n prigonirea câinilor la pândă,
Îți plimbi prin codri ura solitară,-
Tu înțelegi un suflet fără țară...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsit
Mor multe șiraguri de clipe,
Și nimeni nu-mi bate la poartră
Când vremea-mi așterne pe suflet
Cenușa ei aspră și moartă.
Vin neguri cu noaptea pe umeri,
Și bezna mă-nghite, nătângă,
Și viforul vine, păgânul,
A viselor aripi să-mi frângă.
Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
Încet coborându-mi din stele...
Mai străluci-va vreodată
Altaru-nchinărilor mele?
Stejarul nădejdilor multe
Își scutură frunzele moarte...
Vai, tu ești atât de frumoasă,
Și tu-mi ești atât de departe...
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni până la viscol
Nu mai e nimeni
Între mine și viscol,
Numai eventuala bunăvoință
A celor ce păzesc și asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbușindu-se
Asupră-mi, fără logică.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia șocul,
Să elibereze drumul din față,
Acum, între mine și viscol,
E numai viscolul.
Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soleda
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te quiero Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și viscol, adresa este: