noapte şi viscol

Zăpezi erotice

Sub
cămaşa
de
noapte

Fetele
învaţă
să
ningă

Băieţii
deszăpezesc

Stea
după
stea

Cerul
viscolit

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

când e noapte cu lună plină
şi pustiul îmi viscoleşte firea
te văd în lac
cum stai cu spinii de gheaţă
invitându-mă să stau lângă tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacului meu

Câte nopţi să-nduri mai poţi
Ai naturii crânceni hoţi
Care bat în crengi şi-n şură
Şi frunzele ţi le fură?
Sau nămeţii troieniţi
Şi vrăbeţii viscoliţi,
Gerul crunt şi soare-arzând,
Stai cu ele tremurând!
Câte nopţi copacul meu
Mai stai falnic ca un zeu,
Ce mă-ntreabă prin fereastră
Cât de lungă-i viaţa noastră?

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noiembrie

Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar aţipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc îngheţate,
De vifor ce urlă la marginea văii.

Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă şi grea.

Pe creste golaşe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spaţiului cosmic şi veşnic sihastru,
Ce-şi face culcuşul în munte.

A nopţii viforniţă pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate şi straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă şi ninge

E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie şi ceaţă,
E liniştea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheaţă.

E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veşnic sfinţită,
E clipa romanţei de amor.

E noaptea rebelă şi bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins şi păgân.

E iarnă şi ninge-a iubire,
E viscol şi-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viaţă... trăim... e frumos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În răsărit

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.

poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la mine pân' la toamnă

Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.

Ce de vifor şi de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!

Noapte, ceaţă şi mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!

Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde eşti, să-mi fie vară...

poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea s-a aşternut

Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.

A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiţi.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiţi.

Vremea-aceea a trecut.
Distanţa ne-a despărţit.
Între noi s-a aşternut
tăcerea, la infinit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii

Mai aud şi-acum în noapte
Tainice bătăi de ram,
Ale arborilor şoapte,
Tremurând la mine-n geam.

Dezgoliţi de-al lor veşmânt
Şi cu braţele chircite,
Dormitează-n alb mormânt,
Pe uliţe părăsite.

Satu'-i gol, fără mişcare
Şi de iarnă-ncremenit,
Câte-un arbore-n visare
Freamătă neliniştit.

A mea curte adăposteşte
Doi stejari bătrâni şi goi,
Troieniţi într-o poveste
Scrisă noaptea de ninsori.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcate de ger

Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care muşcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cuşcă.

Ţi-e foc de mine. Dogoreşti.
Ţi-e gura două flori muşcate,
Ţi-e noaptea vremea când roşeşti,
Ţi-e dorul fiară-n libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!