Poezii despre ochi căprui și poezie, pagina 2
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea ferată
(experiment și dadaist și mixt, deloc trist)
se dau următoarele:
o cale ferată un poet și-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni și fără mustață
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet și de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?
cine nu e gata îl iau cu lopata
bolborosește din groapă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit,
Cu mușchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - și armata -
Cu piept bombat și spate dăltuit!
Volubili, puși pe glume și smintiți,
Mușcați cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în brațe! V-amintiți?
De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieșit din spuma mării,
Ce meșter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.
Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mișcă greu, mănâncă doar pastile
Și e confuz, peltic și bâlbâit.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânda
M-am prefăcut în lup ce-aleargă
Pe câmpii-ntinși ai neputinței,
Cu inima bătând să-mi spargă,
Adâncul, corzile ființei.
Te căutam în umbra deasă,
Pândind, în foșnet de pădure,
În urma fragei neculeasă,
În bobul fructului de mure.
Mă culcușeam lângă poiană,
La firul apei șoptitoare
Cu botu-n înspicata-mi blană
Și fremătând de nerăbdare.
Slăbit, în haina mea cea ruptă,
-Privirea-mi doar împătimită-
Te savuram cu burta suptă
Și-nchipuirea-mi înrobită.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (18 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ochi căprui și poezie, adresa este: