Poezii despre ochi verzi și visare, pagina 2
* * *
Ai ochii verzi, precum Regina
Și cânți ca o fântână în deșert,
Iar sânii-ți fini, pe trupul tău alert,
Mi-nnobilează gândul și grădina...
Din Cer se-aude, tainic, piculina,
E-un cântec din al sfinților concert,
Că, te iubesc, o, Sandra-i lucru cert,
Căci tu mi-asiguri visul și lumina.
Cu păru-n vânt, cu zodia-ți de aur,
Tu-mi cânți mereu aceeași melodie,
Și îți voi da sărutul meu-tezaur,
Da, ți-l voi da, O, Sandra, sine die...
Pe frunte-ți voi sădi cununi de aur,
Tu îndulcește-mi gura amărie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
motanul meu cu ochii verzi
cu blana netedă și fină
sărise gardul la vecină
și ea striga c-ai să mă pierzi
iar el mergea cu coada-n sus
prin lanul ei de zarzavaturi
și ocolea când lături-laturi
când umbra soarelui, apus
motanul meu cu lungi musteti
sărea alt gard și sta vecinul
în calea lui cum stă rechinul
să prindă stoluri de mistreți
vecinul meu, din Răscăieți
cu care nu vorbesc de-o viață
decând l-am prins vanzad la piață
când fete suple, când băieți
puse-se nu demult capcană
din ălea care șobolanii
când cad în ea se țin cu anii
covitaind că-i inumană
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aripi mă dezmierzi
Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalț zâmbind pe raze nevăzute,
călcând peste uitarea din timpuri neștiute,
dar, să plutesc cu aripi, pe vântul călător.
Atât de mult visez să mă înalț din doruri,
plutind, atât de mult să simt că te iubesc,
cu fiece-nălțare, iubind să mă-nrobesc
apusului de soare, în mii și mii de tonuri.
Ajută-mă să zbor, privindu-mi ochii verzi,
mai spune-mi dragul meu, că sunt atât de sus,
că doar printr-o privire toți norii s-au supus,
mai spune-mi că pe aripi tandru mă dezmierzi!
poezie de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somnul nopții înghețate
Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniștită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aș putea să-ți văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
și una singură apune.
În focul inimii
sunt speranțe de neatins...
și eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopții înghețate,
cu șoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima intalnire
Ai coborât si te apropii
încet încet prin multime
"Aproape
departe
" -
o ecuatie cu parsive necunoscute ne desparte
Nu vreau sa îti trimit o poza
ca sa ma vizualizezi
As dori sa simtim
- ca doi orbi cu ochi verzi -
inefabilul ce ne atrage în câmpul magnetic:
parfumul pe care încerci sa-l materializezi
Pasim unul spre altul -
sufletul tau lucid ia în calcul
parametrii care vor fi în ecuatii
necunoscuti, neiertatori
Cuvintele nu mai au sens
Ne simtim unul pe celalalt -
doua semne de întrebare
Oare când lumea din jur va dispare
ma voi trezi din vis cu tine alaturi?
poezie de Maricela Suciu-Murgeanu
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lumea respiră adevărul
Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele își capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.
Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
și noaptea cu vise înaripate,
unde lumea respiră adevărul.
Întorc înapoi răsfățul și curăț gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,
de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
și nicio patimă nu mă supune
mai mult decât țelul pentru care lupt.
Acolo dimineața cu ochii verzi
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii verzi în verde-i rochie
pe manșeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei femeia ce dă viață
coregrafia din spirala timpului
frumusețea unor metafore
trăire albastră
s-a făcut târziu și mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape
femeie ca un țărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate despre viață
în cercul nesfârșit
repetabilă partitură de pian
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Te-am alergat o noapte-ntreagă;
Erai sirenă, stea, meduză,
Dansai-n patine, pe-o peluză,
Cu ochii verzi, sub capă neagră.
Îți sărutasem ochii-n lacrimi;
Sorbeai nectar dintr-un pocal,
Nu-ți vedeam fața, de la voal...
Eram Hristor, ispășeam patimi.
Îți făcusem dar, un râu albastru;
Te botezam în apa vieții
Ce-am strâns, din roua dimineții...
Din sânge-mi, ți-am dat gust măiastru.
În vârf de pantă te-am pierdut;
Planai în zbor, eram Icar
În negrul interplanetar...
Topise-i Soarele-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec pe barca mea cu vise
Pe luciul lacului stau desculță și tristă
privind printre trestii maronii cerul senin
și vad vrăbiile zgribulite ce zboară în vântul puternic,
iar ochii mei căprui întâlnesc privirea ta pătrunzătoare
din ochii tăi verzi ce aprind luna în noapte
și mă-nfioară cu puterea lor, iar atunci barca se leagănă ușor
alunecând pe lac în asfințitul colorat al soarelui,
mi-e frică de întuneric și de răcoarea apei,
dar tu îmi furi sărutul mătăsos ș-apoi mă privești duios.
Ajungem la malul rece și barca albă se leagănă ușor,
între trestii și stuf cu apă verde și aurie,
iar tu cu brațele mă cuprinzi într-o-mbrățișare caldă
apoi ușor obrazul mi-l săruți iar buzele-mi ard de iubire,
simțind inima ta cum mă iubește în neștire
că-mi era mult, mult dor de tine.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ochi verzi și visare, adresa este: