Poezii despre pâine și visare, pagina 2
Semenilor mei
În brațe să vă pot cuprinde
La mine-n suflet să v-ascund,
Ca o făclie voi aprinde
Mai mult decât un joc secund.
În ochi să văd cum înfrunzește
Iubirea dăltuită-n aur,
Ce sufletele încălzește
În toamna codrilor, tezaur.
Mi-aș da lumina pe vecie,
Mi-aș rupe inima din piept,
Chiar aș trăi în sărăcie
Și răstignit, să știu că-i drept,
Să suferiți pentru o pâine
Sau pentru visele de mâine.
sonet de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de țăran
Visează țăranul, că în Bărăganul
vatră de pâine, vatră de viață,
Ziua de mâine este speranță.
Speranță de pâine, speranță de viață,
speranță de bine, idee îndrăzneață.
Că în loc de ciulini vor crește din plin,
recolte mănoase, bogăție în case.
Când visul îndrăznețului țăran
se va adeveri în Bărăgan,
Câmpia va fi vatră de pâine.
Câmpia va fi vatră de viață.
Vom crede în ziua de mâine,
Vom crede în ideea îndrăzneață.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de aici
Vreau să trimit un vis departe de aici
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
și prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.
Aici e o lume de apă și de piatră,
în mâna mea nu-i pâine și-i număr liniile.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea, Sfântă icoană,
Țara mea, meleag de dor,
Tu ești pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.
Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu ești pentru mine
Acel cuib plin de tandrețe și amor.
Țara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veșnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.
Aici este țara mea
Cu graiul ei nepământesc,
O altă țară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bărăganul
Ceas de seară. După molima frigului fumigații.
Ultimii coceni, un braț de lemne ude.
Satul cască. Gura-i înghite întârziații.
Un țigan, moș din timpuri crude -
Din fructul lor proaspăt mușcau popoarele
În veacul de aur liniște și pace ,
La un colț de uliță, suge cu-ncetul soarele,
Pentru Stăpână, ceru-n cerneală preface.
Merg mai departe. Bărăganu-nsetează.
Mlădițele pâinii, ca niște copii rugători,
Îmi cer mie ploaie sau poate visează
Că Dumnezeu se-ntoarce cu pași muritori.
Înșirate pe haturi, doar cumpene de puțuri
Mai cântăresc dreptatea pe aceste câmpuri.
poezie de Alex Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premoniții
Ea... pe creanga unui nuc
Eu din casă o ascult,
Și încerc s-o îmbunez
Aruncând din pâine miez
Nu se lasă păcălită
Și tot cântă, parcă strigă
Eu îi spun că nu-i frumos
Nu fi rea, hai dă-te jos.
Sub un cer cu nor închis
Noaptea cade ca un vis
Zbuciumat și alergen
Premoniții în ungher.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bobului de grâu
Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă și sfântă pe masă,
Din vecie hrănește pe om și pe câine.
Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi și mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...
De suntem pe meleaguri străine
Și n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Și visăm la noapte... tu și cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de poveste
E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia plutește, Crăciunul, renaște.
Arde candela, lerul sosește,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!
E tot, e vis, e viață, e sfânt.
Anul se naște, copilul eu sunt.
Veșnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!
E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!
E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiți în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pâine și visare, adresa este: