Poezii despre păduri și visare, pagina 2
Labiș
Pașii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuiește-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni știe a visa!
El respiră-n păsări și-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiș, reînveți să taci!
Labiș este ctitor de izvoare!
poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Vis frânt
În mirosul florilor
cine mai simte
apropiata putreziciune
civilizații înfrunzind între explozii
precum pădurea între două focuri
maimuțele mileniului trei
înșurubând banane de porțelan
în palmierii stâlpilor
de înaltă tensiune.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sat răsună altă goarnă...
O iarnă plânge, alta râde
Hipnotizând pădurea vieții,
Când fulgii vinovați dezmiardă
Trudita frunte-a bătrâneții...
O iarnă râde, alta plânge-
Ca plumbul clipele-s de grele,
Răsună-n sat o altă goarnă,
Iar eu visez la filomele!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinox II
Am coborât pentu ultima oară
Visele despletite din înalt.
De-acum
Le voi lăsa să zboare singure,
Sau, poate, vor rămâne ele singure neclintite,
Ca pădurile ce veghează
Asfințitul soarelui.
Doar rădăcinile lor vor coborî în mine,
Povestind despre frunze și păsări.
poezie de Virginia Carianopol din Tapiserii cu lună (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cartea cu anotimpuri" de Virginia Carianopol este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Vise, vise...
O reptilă juvenilă
tărătoare stând la soare
se visa, măria sa
crocodil, colo-n Nil...
fără milă; ce... reptilă
prin pădure, să îndure
crengi uscate, toate
cele lucruri rele
ce ascund un risc profund;
nu ca-n apă unde scapă
prin înot și asta-i tot.
Târâtoare, răpitoare
nu ca ea simplă belea;
Se vedea sărmana rea
crocodilă, tot reptilă
poate însă mai abilă.
Că visa nu mă mira
asta era treaba sa,
însă prinsă cu visarea,
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
(...)
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.
poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul de frunze
Pe-un pat de frunze-am poposit
În a inimii pădure,
Când visarea m-a răpit
Din cetățile obscure.
Luna s-a urcat pe cer,
Ața babii pe fuior
Eu în strat aurifer,
Prin al muntelui obor.
Vrăbiile-amuțit-au iar
Sus pe crengile de fag,
Frunze scârțâie-n calvar
Prin al patului gulag.
Hoinărind în vis de noapte
Prind al steagului balaur,
El trezit din foi de carte,
Eu dormind pe pat de aur.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pajiște
Dinspre culme-adie un vânt
Legănând pădurea deasă
Zboară-alene sărutând,
Pajiștea verde, frumoasă.
Flori, miresme alintate
De-adierea lui cea lină,
Ațipesc în zori scăldate
De-a zilei blândă lumină.
Prin ierburi pășește-ușor
Un cerb sprinten din pădure,
Înspre cristalin izvor,
Printre tufele de mure.
Cântă mierle-n dimineață
Sus pe ramuri înverzite,
În acord de vis și viață,
Și de primăveri vrăjite.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păduri și visare, adresa este: